Cine e cu bisericile?

“Bazele Ortodoxiei” sau, simplu, “Religia”? Ce-i al Domnului și ce-i al Poporului? Ce-i al Moscovei și ce-i al Chișinăului? Religie, politică sau amândouă?

Biserica Ortodoxă din Moldova nu și-a spus încă ultimul cuvânt, după ce – potrivit Unimedia, a anunțat pe față că nu s-ar sfii să intre-n politică dacă s-ar găsi cine să-i apere interesele. Amatorii s-au înscris deja în cursă, iar Guvernul de la Chișinău a tranșat dilema, decizînd introducerea în școli, din septembrie, a disciplinei “Religie”. Predarea ei va fi opțională. Asta nu înseamnă că povestea s-a terminat. Interesele politice sau personale, fie ele laice sau nu, o vor transforma iar în temă de campanie, de dispută națională și nu numai.

Free of Contract

Cine sunt? Cum am intrat în lumea bloggingului? Și mai ales de ce? Ce vreau? De ce scriu (atât) despre Moldova?

Iubitul nostru conducător

Vladimir Voronin reloaded… Nu pentru că primele înregistrări ar fi fost defecte, ci pentru că ar depăși cadrul legii supreme în stat. Curtea Constituțională de la Chișinău se va pronunța în regim de urgență asupra candidaturii fostului iubit conducător. Rămâne de văzut dacă se va pronunța și poporul. Mai ales electoratul de la sate, cel plecat la muncă peste hotare, la studii…

Путин, Президент России

Ion era timid și, pentru a o invita pe Maria la dans, a consumat vodcă. Numiți părțile pozitive și negative ale consumului de alcool. Nu le numiți explicit, deoarece va trebui să le cenzurez. Mai bine nu le numiți deloc, și ni le imaginăm la liber.

Nu e neapărat o întrebare, cât un extras de printr-un manual de clasa a șaptea, studiat tradițional dincolo de Prut.

Candidează Pasat?

Încep să apară candidații la președinția Republicii Moldova. Și de unde-ar da bine, și de unde nu.

Din ultima categorie – potrivit Publika TV și Unimedia, ex-ministrul Apărării și fost șef al SIS, Valeriu Pasat, care-a înlocuit nu de mult potențialul costum vărgat cu sacoul de politician și limbajul contractelor cu cel religios. E, probabil o Deprindere de viață, sau o firească evoluție a unor alianțe începute de pe vremea când era și ambasador.

Moldova noastră cea de toate zilele

Moldova noastră cea de toate zilele, dă-ne nouă și lor referendum, președinte, ordine constituțională și integrare europeană. Dă-ne tot ce n-am avut și ne-am dori încă. Dar înainte să dai, uită-te bine de unde și de ce iei.

Remember PMAN

Spuneam candva ca nu poti intoarce cursul istoriei. Si uneori, nici nu e bine sa o faci. Dar poti sa-ti pui intrebări si sa astepti – sau nu- raspunsuri. Cei ce sunt romani – asta au fost, asta vor fi, si vor vorbi aceeiasi limba. Legaturile noastre de suflet – spirituale, culturale, vor ramane. La fel si diferentele care s-au creat in timp.

Moldova, un an mai târziu

A trecut un an de la revolta tinerilor din Chișinău, care-a marcat începutul sfârșitului pentru comuniștii lui Vladimir Voronin. Un an de libertate iluzorie, de lupte politice. Un an de speranțe, de căutări ale adevărului.

Cu ce s-au ales moldovenii în acest an? Ce le-ar putea aduce în plus viitorul de după PC?

Mile. Regrete de mogul

Ave Imperator, morituri te salutant.Te salută și cei rămași, dar fără stimă.

În loc de Imperator, a se citi altcineva. Altcineva care se exprimă publicistic, frumos, înduioșător. Cu și Fără cuvinte.

Și răspunsul meu la ceea ce nu se poate exprima în cuvinte…

Mile Cărpenișan și Antena noastră cea de toate zilele

Gânduri bune pentru Mile, acolo unde a ajuns! Le merita din plin… Ar fi trebuit să le aibă cât era încă în viață. Onorurile post-mortem nu-l mai ajută cu nimic.

Dar nu înțeleg ce legătura au Antenele cu asta. Nu l-au concediat acum 2 ani, fără regrete? Episod după care nu și-a mai găsit locul pe care îl merita în presă. Până când a ajuns subiect de ediții speciale… Un jurnalist e mai mult decât subiect/obiect de creștere a ratingului. Nu și pentru televiziunile noastre. Nu și pentru Antene.

Mile nu e singurul. E doar singurul care-a murit, dintre cei mulți. Iar cei care-au rămas se revoltă. Dac-ar putea, și-ar trece-n testament interdicția expresă de-a se menționa vreodată, post mortem, locul de unde-au plecat.