Între democrație și penibil
Moldovenii l-au înlăturat degeaba pe Vladimir Voronin de la putere. De fapt, nici măcar nu l-au înlăturat. L-au pus deoparte, la păstrare, undeva, dincolo de prima linie. Suficient timp cât să-și refacă forțele și să revină în prim plan, cu aliați la care nici nu s-ar fi gândit vreodată.
La ce-a dus tot deranjul din aprilie 2009 încoace? Ceva arestări, remanieri, o Alianță născută deja decedată și mai ales, multe speranțe inutile. Mult zgomot pentru (aproape) nimic. Moldovenii au ceva mai multă democrație ca înainte. Au câștigat dreptul de a vota cum le dictează conștiința și de a-și înjura deschis liderii, dreptul de a spune pe față că lucrurile nu merg bine în țara lor, fără să-i aresteze nimeni pentru asta. Și cam atât. Unde-ar duce un bilanț care să pună în balanță ce-au avut și ce-au pierdut? Și una, și alta s-ar rezuma la atât- dreptul (și conștiința) de a spune că nu-i vina lor, ci a regimului.
Protestatarii din aprilie trecut au câștigat democrația. Doar că n-au știut, și nici nu știu ce să facă cu ea.
Pai si tu ce ai fi vrut sa faca protestatarii ?
Este evident ca Alianta pentru Integrare Europeana nu a convins , iar mare parte din dezorientarea electoratului moldovean se datoreaza si lipsei de performanta economica a Romaniei .
I’d need to examine with you here. Which isn’t something I often do! I enjoy studying a publish that will make individuals think. Also, thanks for allowing me to comment!