again they took my passport and told me to wait about 2 hours ago from mobile web

În timp ce unii conaționali Web2.o critică din greu World Blogging Forum 2009, Wael Abbas, unul dintre cei mai mediatizați bloggeri-jurnaliști din lumea arabă, are iar necazuri cu autoritățile. El încearcă încearcă doar să revină de la București la Cairo, fără să fie arestat. Asta, după ce-a făcut la Palatul Parlamentului o prezentare cât se poate de clară a freedom of the speech din țara sa și formele ei de reprimare. Prezentare care n-a fost pe placul oficialilor egipteni.

De data asta, Wael ar fi trebuit să intre fără probleme. Nu mai e un pericol public. Calculator nu mai are. Autoritățile  l-au confiscat în iulie. Încă-l studiază. La București, n-a putut face nicio prezentare web. A păstrat însă niște linkuri offline către experiența lui, pe care nu v-ați dori-o niciodată.

Iată mesajele transmise pe Twitter de Wael Abbas.

just landed in cairo airport about 3 hours ago from mobile web

waiting in the passport control line, ya mosahhel about 2 hours ago from mobile web

7alawet el zobbat we homma maskeen seb7a about 2 hours ago from mobile web

again they took my passport and told me to wait about 2 hours ago from mobile web

they are stopping algerian people who came 4 the match too at passport control about 2 hours ago from mobile web

still waiting, it’s been 30 minutes so far about 2 hours ago from mobile web

i argued with an ameen shorta about 2 hours ago from mobile web

they now took me to a waiting place about 2 hours ago from mobile web

i met a lawyer called tarek el beltagy, he recognized me, he told me he is a human rights lawyer about 2 hours ago from mobile web

he was coming back from Jordan, and they stopped him 4 an hour and a half about 2 hours ago from mobile web

i think i’m sitting in front of state security office about 1 hour ago from mobile web

a77a howa feeh eeh! I’m really tired and sick! Eeh welad deen el kalb dool! about 1 hour ago from mobile web

a77a howa feeh eeh! I’m really tired and sick! Eeh welad deen el kalb dool! about 1 hour ago from mobile web

el zabet shtam wa7ed min elly a3deen 3ashan alloh en ba2alo sa3teen about 1 hour ago from mobile web

argued with a high ranking officer about 1 hour ago from mobile web

he is giving me nonsense about tashaboh el asmaa2 #a7a about 1 hour ago from mobile web

modeer el amn hina wel zobbat metkahrabeen about 1 hour ago from mobile web

Ăsta e clar un offtopic, așa că-l trec la diverse…

Eram în vacanță când geniile twitter.com din San Francisco, cu aia 18 informaticieni de top, au zămislit listele. Nu că am ceva împotriva lor… Dar când am văzut că mă urmăresc de-a dreptul niște liste și nu oarece cetățeni onești, m-am cam speriat. M-am simțit oarecum la înghesuială- ceva între SIS și ze-list.

Thanks God că nu-s multe, c-aș da direct în zona mummy-blogging.

World Blogging Forum 2009 e un eveniment care mi-a mers la suflet. Și despre care am scris foarte puțin. Aș fi vrut să scriu exact așa cum îmi sugerează Marian într-un comentariu…

Ai datoria să vorbești atât de detaliat despre WBF până voi crede că am fost acolo.

Eram de aceeași părere. Mi-am schimbat-o la citirea posturilor de după.

Blogosfera românească a fost pe altă lungime de undă. Motivele sunt simple. Micile orgolii autohtone au iesit șifonate. Geniile dâmbovițene s-au văzut ignorate. Acum ripostează, pentru că…

• La WBF n-a existat o ierarhizare.
• Nu s-a rostit sintagma bloggeri influenți.
• Pe lista guest speaker-ilor nu s-au aflat nume autohtone.
• Nu s-au dat premii pentru celebrități.
• Nu s-a vorbit despre influență on și offline.

Bloggingul nu a fost tratat ca un mod de a face bani, ci ca o cale de exprimare a opiniilior. Nu atât în folosul propriu cât pentru anumite cauze. S-a vorbit despre libertatea de exprimare, dreptul de a face uz de ea și cazuri în care a fost frecvent încălcată.

Pe scurt, WBF a fost mai mult e-freedom decât e-commerce. Iar cei care-au stat pe la casele și calculatoarele lor vizualizându-și traficul n-au înțeles asta. Așa cum n-au înțeles nici ideea.

Cam atât ar fi de spus. Restul, în interviurile anunțate, interviuri în care bloggerii respectivi vor spune cum și mai ales de ce fac ceea ce fac.

World Blogging Forum 2009 a ajuns la final. Au fost doua zile de discutii privind nu doar micro/bloggingul ca atare, cat libertatea de exprimare a internautilor, fie ei jurnalisti online, citizen bloggers sau bloggeri pur si simplu. S-a vorbit mai putin despre branduri personale, trafic si cheia succesului, si mai mult despre ce s-ar putea face pentru a pastra aceasta libertate.

X-list obsession

Am avut ocazia sa cunosc bloggeri, jurnalisti sau nu, din zone de conflict sau state nedemocratice si sa ascult povestile lor.  Nu scriu pe blogurile personale pentru bani si nici pentru a-si masura popularitatea. Nu concureaza intre ei, ci se aliaza pentru cauze comune. Cativa sunt corespondenti ai unor institutii media consacrate international. Sunt jurnalisti, scriitori, freelanceri, all in one. Si mai ales, sunt cei care conteaza…

Niciunul dintre ei nu si-a afisat vreodata traficul pe blog, nici n-a tinut sa remarce cati bloggeri vor fi executati inainte sau dupa. Exceptand cazurile in care era vorba de executii adevarate.

Uneori au suficiente colaborari platite cat sa-si asigure o perioada existenta la standarde inalte. Alteori abia se iveste ocazia de a-si face meseria.

Despre toate acestea, pe larg, in cateva interviuri viitoare, puse la cale la WBF. La fel, si despre bloggingul din Republica Moldova, excelent sintetizat de Petru Terguta.

WBF Statement

Cat despre finalitatea WBF… aveti mai jos detaliile oficiale sau semioficiale.

Support for detained bloggers all over the world
World Blogging Constitution Wiki

O bila alba ASLS pentru idee, organizare si atmosfera prietenoasa. Si un gand tovarasesc bloggerilor autohtoni, care deja cauta bilele negre ale Forumului, desi sau nu au fost acolo, sau nu impartasesc principiile discutate.

Unii bloggeri sunt amenintati ca sa isi inceteze activitatea. Altii sunt arestati direct, daca autoritatilor nu le place linia politica adoptata. Acuzatiile nu sunt de genul celor care ar leza libertatea presei, ci vizeaza mai degraba sfera dreptului comun.

Povestea de fata nu se intampla in Romania, ci in Azerbaidjan, si a fost prezentata azi la World Blogging Forum de catre Parvana Persiyani.

A doua zi a WBF va fi marcata, maine la ora 13, de un moment pe care bloggerii reuniti la Bucuresti il vor dedica celor doi colegi din Azerbaidjan, arestati inca din vara. Aveti mai jos povestea lui Adnan si Emin, care ii incurajeaza pe conationalii lor sa fie liberi, sa construiasca un regim democratic si sa priveasca dincolo de granite. Procesul lor va putea fi urmarit in paralel pe Twitter, sub hashtagul #EminAdnan.

Instituțiile de orice fel – de la cele media la societățile comerciale, partidele politice sau chiar administrația de stat, abuzează adesea de resursele Web 2.0 pentru a-și susține produsele, politica, doctrina, candidatul.

Tehnica e simplă. Se creează bloguri fals independente, profile la comandă pe anumite rețele sociale, sau se stimulează pur și simplu discuțiile pe forumuri, dându-le o orientare anume. Internauții capătă impresia că au un cuvânt de spus și cuvântul lor va fi ascultat, când de fapt, joacă mai curând rolul de actori decât de consumatori de info.

Comentariile negative au un rol important. Aproape că predomină, dar argumentele sunt scrise de asemenea manieră, încât te duc cu gândul la contrariul a ceea ce susțin. Același rol îl au și zvonurile. Dezmințite prin discuții banale sau veritabile polemici, transformă pericolele într-o adevărată reclamă pentru cauza în sine. Autenticii utilizatori web răspund cu argumente în favoarea teoriei care trebuia demonstrate… Și astfel se creează publicitatea dorită.

Un sondaj al The Economist Intelligence, realizat în SUA și Europa împreună cu biroul internațional de consultanță și management Celerant Consulting vine în sprijinul acestei teorii. Conform rezultatelor acestuia, majoritatea instituțiilor s-au folosit de amenințarea crizei globale drept o adevărată oportunitate de afaceri, menită să sporească profitul sau să demonstreze necesitatea adoptării unor măsuri de neacceptat în vremurile moderne (ceea ce, în paranteză fie spus, susțin și eu de câteva luni bune pe acest blog, fără a prezenta însă argumente științifice).

Sondajul nu mai e o noutate – datează de vreo două săptămâni. Dar situația nu s-a schimbat și nici nu dă semne că s-ar schimba prea curând. Detalii aici.

Un student australian în vârstă de 21 de ani a recunoscut că e autorul primului virus iPhone Apple. Potrivit ABC News, tânărul hacker susține că l-a creat pentru a ridica semne de întrebare privind securitatea sistemului și pentru că a vrut să demonstreze că acesta poate fi cu ușurință atacat.

Virusul, care se transmite de la un aparat la altul, modifică wallpaper-ul telefoanelor, instalând în schimb o fotografie a cântăreţului Rick Astley – renumit pentru hitul Never Gonna Give You Up și un mesaj amuzant – Ikee is never gonna give you up.

Virusul nu dăunează telefoanelor, și poate fi înlăturat cu ușurință prin simpla schimbare a parolei și ștergerea câtorva fișiere. Studentul are și probe care să-i dovedească drepturile de autor. Este vorba despre câteva postări ale sale în rețeaua Twitter, postări în care a utilizat acelaşi nume ca și în codul sursă.

Industria media și tehnologiile pe care le utilizează sunt într-o continuă schimbare. O recunosc toate marile companii din domeniu.

Acestea sunt de acord asupra faptului că schimbarea n-ar trebui să afecteze calitatea sau conținutul produselor media, dar invocă criza globală drept o scuză, un lait-motiv care să le ascundă incapacitatea de a gestiona situația.

În timp ce companiile media încasează profituri importante – chiar dacă nu sunt aceleași cu cele obținute acum câteva luni, jurnaliștii din toate sectoarele se confruntă cu tot mai multe dificultăți. Ziariștii vremurilor de azi au trecut prin toate (și nu vorbesc doar de cei din România), de la reducerea salariilor la cea a locurilor de muncă, până la limitarea libertății de exprimare, adesea pur și simplu de dragul creșterii audienței sau tirajului. Jobul tinde să abandoneze valențele care au consacrat mass media drept una dintre puterile statului. Iar cei ce nu l-au abandonat încă susțin că munca lor a devenit o simpla combinație între cea de call-center și operator de date. A ieși pe teren e un lux, a te documenta fie și câteva ore e un lux. A face presă e un lux. Doar că nu toți sunt dispuși s-o recunoască. Sau nu dă bine la imagine, sau adio post.

Printre cei ce-o recunosc și fac o adevărată campanie în  acest sens, de peste un an, sunt jurnaliștii francezi. Deciși să-și apere cu orice preț profesia și ridicând problemele cu care se confruntă la nivel de stat, ei au făcut apel la președintele Nicolas Sarkozy. Într-o scrisoare deschisă adresată Elysee-ului de către sindicatele din domeniu – ieri, cu ocazia Zilei Europene a Jurnaliștilor, i-au cerut atât acestuia cât și opiniei publice să le creeze condițiile care să le permită să-și facă cu adevărat meseria.

Ce reclamă jurnaliștii francezi? printre altele, inexistența unor planuri sociale pentru sectorul media, starea tot mai precară a profesiei și respectarea dreptului la protecția surselor (că veni vorba, inexistent în legislația românească). Cotidianul francez Le Monde redă apelul cât se poate de expresiv al secretarului SNJ, Alain Girard.

“Redacțiile sunt din ce în ce mai puțin independente, ceea ce duce la crearea unei confuzii crescânde între comunicare și informare.”

Codul deontologic al profesiei se numără și el printre motivele de nemulțumire. Așa cum e conceput în prezent, atrage aproape exclusiv răspunderea jurnaliștilor și nu a instituției media pentru care lucrează și care dictează întotdeauna politica editorială.

Ce se-aude cu subiectul în România? Hello, organizații sindicale! Nice to (not) hear you!

Sunt moldovenii obligați să aleagă între Moscova și București? Nu sunt, dar se pune pe tapet ideea c-ar trebui să fie. Pe măsură ce se apropie iar momentele electorale de la Chișinău, tema unirii e scoasă în față, fluturată cât să agite spiritele, să dea subiect de dezbateri și eventual, de noi acuzații la adresa Bucureștiului, dacă ceva n-o să meargă bine la următoarea lecție de democrație…

Apar sondaje care să demonstreze ce trebuie sau nu demonstrat, și se întâmplă evenimente care să te ducă cu gândul că sondajele în cauză chiar demonstrează ceva…

Evenimente cum ar fi recenta manifestație a unor tineri de la Chișinău, care au cerut oficializarea limbii ruse ca limbă de stat, cum ar fi agresarea unui deputat comunist în plin centru al orașului… și lista continuă.

Moldovenii de peste Prut se simt și acum apropiați de doctrina comunistă. Cel puțin așa arată un sondaj al IMAS Chișinău, publicat de Jurnal.md. Acesta estimează că Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) i-ar învinge pe comuniști la alegeri, dar PCRM ar obține, singur, aproape 30% din voturi. Ex-comunistul Marian Lupu e pe primul loc în topul încrederii populației, cu 47%, urmat la numai 7 procente diferență de Vladimir Voronin. Actualul premier Vladimir Filat e pe locul 3, cu 35%. Sondajul mai arată o creștere a încrederii în legislativ, în paralel cu diminuarea încrederii în instituția prezidențială.

Cât despre apropierea de România, calea e încă lungă, dacă e să ne luăm după rezultatele sondajului. 59% dintre cei intervievați cred că limba moldovenească și cea română nu sunt la fel și doar 12% sunt de părere că Chișinăul ar trebui să fie mai aproape de București. Aproape 40% se uită încă spre Moscova…

Majoritatea moldovenilor privesc cu indiferență problema Transnistriei, vor în Uniunea Europeană dar nu și în NATO. Și, nu în ultimul rând, cei mai mulți sunt convinși că AIE va încerca să realizeze unirea Republicii Moldova cu România.

Sondajul IPP Chișinău, care dă – voalat ce-i drept, credit comuniștilor și Moscovei și merge pe vechea carte a unirii, mă face să-mi pun serioase semne de întrebare. Cu atât mai mult cu cât un Baromentru de Opinie al aceluiași institut, apărut, ca și cel de acum, într-un moment politic important – în pragul alegerilor din primăvară, mergea exact pe aceleași idei. La data respectivă, conform IPP, 60% dintre moldoveni preferau Rusia lui Putin si Medvedev și numai 8% considerau România un partener strategic. Și n-a fost așa… Și nu va fi nici acum, pentru că moldovenii nu trebuie să aleagă între cele două, ci doar să aleagă liber și în deplină cunoștință de cauză. Dacă se poate, neinfluențați de păreri, argumente (n-am spus sondaje…) preconcepute, care să-i facă să creadă că nu există o linie de echilibru. Linia există. E o linie politică de viitor, nu un prag în fața căruia sunt obligați să decidă de ce parte vor rămâne.

Jurnalismul online a schimbat nu doar modul de comunicare, ci si perceptia asupra media. Jurnalistii au capatat pentru prima oara puterea de a se exprima complet liber, de a relata razboaie in direct si de a – si sustine opiniile fara teama vreunei constrangeri redactionale. Ei au intrat insa in vizorul autoritatilor, incapabile sa gestioneze acest fenomen.

Peste 45% dintre ziaristii aflati in inchisoare sunt freelanceri online sau pur si simplu bloggeri. Potrivit Comitetului pentru Protectia Jurnalistilor, ei nu figureaza pe statele de plata ale niciunei organizatii media si adesea, nu au nici resursele materiale, nici sprijinul politic care le-ar permite sa- si mentina independenta.

Global Voices Advocacy lanseaza un nou site, Threatened Voices, in ajutorul celor ce vor sa- si pastreze libertatea de exprimare online. Conceput ca o platforma de culegere a datelor destinata organizatiilor si activistilor de profil, site-ul include o harta interactiva a lumii.

Harta permite vizualizarea cazurilor de bloggeri arestati in toate colturile globului, cu linkuri catre povestea fiecaruia. Sunt povesti care merita citite.

Daca aveti una de acest gen, iata cateva linkuri utile… Committee to Protect Bloggers, The Arabic Network for Human Rights Information, Reporters without Borders, Human Rights Watch, CyberLaw Blog, Amnesty International, Committee to Protect Journalists.