Skip to content

Georgia – jocuri de război

April 23, 2009

Opoziţia georgiană a intrat în a şaptea zi de proteste, pentru a-l forţa pe preşedintele Mihail Saakaşvili să demisioneze. Data de declanşare a manifestaţiilor anti-prezidenţiale, 9 aprilie, nu a fost întâmplător aleasă. Aceasta are o semnificaţie aparte pentru georgieni, deoarece marchează momentul declarării independenţei, cu 18 ani în urmă. În câteva zile, campania anti – Saakaşvili va fi extinsă pe tot teritoriul Georgiei şi – cu toate că autorităţile au promis că nu vor face uz de forţă pentru reprimarea ei, nu este exclus ca protestele de stradă să ducă la o escaladare a violenţelor, cu final neaşteptat. Chiar dacă manifestaţiile împotriva regimului sunt o practică curentă în Georgia, cea de acum reprezintă o premieră absolută. Pentru prima oară, cele 13 formaţiuni de opoziţie au reuşit să ajungă la un numitor comun, să-şi depăşească rivalităţile şi să se alieze, fie şi pentru scurtă vreme.

Criticile opoziţiei la adresa liderului de la Tbilisi sunt comune şi au în prim plan gestionarea conflictului cu Rusia, din august 2008, soldat cu pierderea de către Georgia a circa 20% din teritoriul său- Osetia de Sud şi Abkhazia, regiuni separatiste a căror independenţă a fost recunoscută de către Moscova. Protestele de la Tbilisi au loc în contextul în care mai multe publicaţii internaţionale, dar şi analişti ruşi, speculează de câteva săptămâni asupra unei noi campanii de invadare a Georgiei, puse la cale de Kremlin. Scenariile prezentate sunt relativ simple şi urmează, în linii mari, tiparul conflictului ruso-georgian din august 2008, cu o diferenţă. Si anume, că de data aceasta, invazia rusă va porni din Abkhazia, regiune separatistă georgiana aflată sub controlul Moscovei, pe teritoriul căreia sunt desfăşuraţi circa cinci mii de militari ruşi, apartinând aşa-numitelor trupe de menţinere a păcii.

Forţele militare ruseşti ar urma să încerce pentru a doua oară ceea ce nu le-a reuşit în august 2008- să preia controlul asupra nordului capitalei georgiene, Tbilisi, desfăşurându-şi trupele dinspre două direcţii strategice – Tsinvali si Akhalgori. Campania ar urma să debuteze, aşa cum s-a întâmplat şi în vara anului trecut, cu o serie de incidente armate care să implice rănirea sau uciderea unor cetăţeni ruşi. Forţele ruseşti ar ocupa apoi principalele obiective strategice din capitala georgiană, printre care şi aeroportul, pentru a elimina orice posibilitate ca Tbilisi să primească ajutor aerian din partea Statelor Unite – dacă noua administraţie de la Casa Albă ar avea această intenţie. La ce ar folosi Rusiei declanşarea unui nou război cu Georgia? Miza e multiplă, atât pe plan intern cât şi extern. Pe de o parte, ar da cale liberă înlăturării de la putere a actualului lider georgian, cu care Kremlinul refuză constant să poarte un dialog, iar pe de alta, ar consolida influenţa Rusiei în regiune, demonstrând încă o dată Occidentului că rămâne o putere de care trebuie să ţină seama. Mai mult, Rusia şi-ar atinge două din obiectivele majore- legitimarea recunoaşterii celor două regiuni separatiste, Osetia de Sud şi Abkhazia, şi izolarea Georgiei pe plan internaţional. Iar pe plan intern, ar putea pune efectele actualei crize economice – care nemulţumeşte tot mai mult populaţia, pe seama cheltuielilor determinate de un nou război. Liderul georgian, Mihail Saakaşvili, afirma recent că o astfel de acţiune ar putea întruni acordul unei părţi a staff-ului armatei ruse, pentru a-l face ulterior responsabil de acest nou conflict şi a-i forţa înlăturarea de la putere. Dincolo de speculaţiile analiştilor şi de declaraţiile oficiale, rămân o serie de elemente care ridică semne de întrebare. Pe fondul tensiunilor interne din Georgia şi declanşării protestelor de la Tbilisi, Federaţia Rusă şi-a intensificat discret prezenţa militară în cele două regiuni georgiene ocupate – Abkhazia şi Osetia de Sud. La data de 11 aprilie, ministrul georgian de externe a emis o declaraţie de protest împotriva unor recente “manevre militare provocatoare” efectuate de flota rusească în apele Mării Negre. Oficialul georgian a susţinut că circa 20 de nave de luptă ale flotilei ruseşti s-au aflat în imediata vecinătate a Georgiei, şi a cerut intervenţia comunităţii internaţionale, pentru a preîntâmpina escaladarea tensiunilor şi provocările posibile ale Moscovei. Apelul său, lansat după evenimentele declanşate la Chişinău de victoria comuniştilor la alegerile din 5 aprilie, a trecut neobservat.

Arta compromisului

Desigur, Statele Unite vor juca un rol important în această ecuaţie, şi ar putea tempera eventualele intenţii expansioniste ale Rusiei, declarându-şi deschis sprijinul pentru regimul de la Tbilisi. Recentele acţiuni ale preşedintelui Barack Obama demonstrează însă că acesta, spre deosebire de predecesorul său, preferă să mizeze pe forţa diplomaţiei şi nu pe cea a armelor. În cele câteva luni de când s-a instalat la Casa Albă, liderul de la Washington a făcut deja o serie de paşi – e drept, condiţionaţi, pentru reapropierea de Moscova. Barack Obama şi omologul său rus, Dmitri Medvedev, au convenit asupra unor dosare importante aflate până acum pe lista divergenţelor dintre Washington şi Moscova – reducerea potenţialelor strategice nucleare ale celor două ţări, cooperarea în Afganistan şi demararea de negocieri cu Iranul. Mai mult, cei doi lideri au spus că doresc o cooperare în privinţa apărării antirachetă.

Ellen Tauscher, preşedinta subcomisiei Forţelor Strategice din Camera Reprezentanţilor, a dezvăluit recent că NATO lucrează în prezent, împreună cu Rusia, la un proiect de scut antirachetă care să protejeze şi statele din sudul Europei. Pornind de la aceste elemente, un eventual ajutor militar acordat Georgiei de Statele Unite, în ipoteza unei noi confruntări armate dintre Moscova şi Tbilisi, pare puţin probabil. Dacă opoziţia îşi va atinge scopul, este greu de crezut că va reuşi să-şi păstreze unitatea şi să formeze o majoritate coerentă. Dovadă că nici acum, cele 13 formaţiuni nu au reuşit să cadă de acord asupra unei strategii comune, după înlăturarea liderului de la Tbilisi de la putere. Unele dintre ele vor demisia imediată a preşedintelui, altele ar dori ca acesta să stabilească o dată pentru desfăşurarea de noi alegeri prezidenţiale. Un alt grup- care îl include pe fostul ambasador georgian la ONU, Irakli Alasania – considerat cel mai credibil succesor al lui Saakaşvili, ar vrea ca acesta să fie de acord cu declanşarea unui referendum privind noi alegeri prezidenţiale. Continuarea protestelor de stradă de la Tbilisi şi înlăturarea forţată a lui Mihail Saakaşvili de la putere, într-un moment în care Rusia încearcă pe toate căile să-şi reafirme supremaţia în zonă, iar alianţele internaţionale sunt în decurs de redefinire, rămâne astfel o acţiune hazardată, ce nu va rezolva problemele cu care se confruntă Georgia. Si asta, cu atât mai mult, cu cât opoziţia- care nu ştie încă nici cum şi nici cu cine l-ar putea înlocui, nu are deocamdată un program politic coerent de stabilizare a ţării şi nici o strategie pentru a putea contracara manevrele ostile ale Rusiei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s