Skip to content

Criza presei române, văzută de ziariști

June 4, 2009

Suntem niște amatori! Așa spune un coleg anonim de breaslă și explică de ce. Și are și dreptate! Noi, jurnaliștii de pe malurile Dâmboviței cel puțin, suntem cu toții niște amatori. De ce? Pentru că nu părăsim barca și mai credem, unii chiar după ani buni, că ne vom putea face cândva meseria.

Lansam recent o dezbatere pe blog despre condiția ziaristului român, cu bune și cu rele. De bune n-am prea aflat. De fapt nu e atât o dezbatere despre statutul jurnalistului cât una despre criza presei de azi. Ceea ce pare totuna… O criză a valorilor care au intrat în criză.  Mulți cunoscuți au preferat să nu comenteze direct, ci să-mi spună că toți știm cât de prost stau lucrurile așa că n-are rost să le mai și recunoaștem. Nu de alta dar nu dă bine nici măcar între noi. Cum s-ar zice, ne face rău la imagine. Asta cam așa e… Dar de ce n-am spune-o? Alții au avut rezerve la ideea că simpla identificare a comentatorului pe blog s-ar putea lăsa cu pierderea locului de muncă. Și cum e criză, nu prea-i momentul…

De altfel, bunul meu coleg meu de blogoseferă, Tiberiu Lovin, a ținut să mă avertizeze de la început despre eșecul unei astfel de tentative. Știa el despre ce vorbește – nu l-am crezut dar acum îi dau dreptate. Cu atât mai mult consider subiectul deschis în continuare. Poate și cu opinii sindicale, că de la moguli nu sper mare lucru. Dacă vor totuși să comenteze, au microfonul.

Tiberiu – Nadia Dincovici vrea o dezbatere despre conditia jurnalistului roman. E varza, ii spun eu.

Radu – Sunt si la noi jurnalisti cu posibilitati care au trecut de mult faza laptop-lui sau a camerei profesioniste si care isi pun confratii in inferioritate, dar mai putin prin profesionalism.

Laura – Sunt in presa romanesaca patroni care cred ca presa e uzina. sa ajungi in redactie la 10 fix, chiar daca nu ai nimic de facut de la ora aia si ai putea fi pe teren….

Mihai – Din păcate, profesioniştii din meseria asta au o soartă al dracului de ingrată în România, unde nu profesia primează, cît instituţia. La orice început de carieră, ai de ales între astea două. Cei naivi, ca mine, care cred că e destul să îţi faci meseria şi să ai conştiinţa curată se trezesc repede subordonaţi unor funcţii pe care se grăbesc să le umple cealaltă categorie, a personajelor fără chemare faţă de profesie, dar foarte abili în a-şi încînta şefii, experţi la comandat de mîncare împreună cu ăia din spatele birourilor, maeştri ai bîrfei şi delaţiunii, pentru care contează doar să avanseze în ierarhie – oricum în profesie nu ar fi capabili. Şi cum instituţiile practică doar cultul şefilor, cei care muncesc şi care creează valoare editorială sînt mereu “subordonaţi”, de cele mai multe ori unor nulităţi profesionale.

Felix – Probabil ca vina, pentru cei care o recunosc, ca avem o presa de (…) in Romania (nu ma refer aici la profesionistii din presa ci la contextul politic si social) e a presei si tare mi-ar placea sa aud și eu ca in Romania se face greva la vreun post de radio sau ziar. De fapt, cred ca si in presa suferim de aceeași lipsa fundamentala de valori ca si societatea in care traim si care are o singura origine: LIPSA DE SOLIDARITATE.

Ariane – E timpul, nu de o greva, ci de o (r)evolutie a propriului Eu. Cand vom arunca gunoaiele din noi pentru a gasi pulberea de aur , vom putea spune _”nu ma tarasc, am inceput sa MERG…”.

Alexandra – Oricum de multe ori, jurnalistii de “chez nous” sunt niste robotei. Si atat. Gandirea strict interzisa… studiile inexistente. Cat despre 9 to 5, nu e chiar asa, daca nimeresti tabara corecta. De altfel, tabara pare a fi singurul criteriu. Nu am vrut sa accept de la inceput, dar acum sunt ferm convinsa ca nimic altceva nu conteaza.

Sergiu – Acei putini ziaristi care incearca sa se ghideze dupa principii de la care nu se abat, risca. Vorba unor comentatori mai sus: daca nu esti in “tabara”, esti expus. Esti expus atacului, marginalizarii, excluderii.
Asa ca, dupa mine, conditia jurnalistului roman se zbate intre doua stari: carne morala de tun pentru ferocitatea societatii carnivore de stiri si senzatii care sa-i corespunda, sa o serveasca dupa propriile valori, respectiv Cenusareasa neinteleasa si chinuita de o lume cruda si ipocrita, care face ce trebuie si e bine, asteptand ca odata si odata sa inceapa balul care sa o puna in valoare.

Tote – Majoritatea jurnalistilor in Romania sunt jalnici. Atat de jalnici, incat unul ca mine, care n-a avut pic de treaba cu domeniul asta, a ajuns in breasla si, culmea, s-a mai si descurcat cat de cat. Dar chiar si-asa, dupa 5 ani si jumatate de presa, prefer sa spun mai degraba ca sunt istoric de formatie, decat jurnalist. Si nu stiu daca e vina patronului cu interesele lui, daca e vina sefului incompetent, pe cat e vina celui care crede ca face presa in Romania. Intotdeauna dam ca exemplu CNN, BBC International sau nu’s ce post de televiziune american, dar nici macar sa-i copiem nu suntem in stare. D-apoi sa invatam de la ei si, de-aici, sa dezvoltam un stil al nostru. Suntem niste amatori. Deci, repet, istoria rules!

Mi-am permis să preiau un comentariu la obiect de pe site-ul unei jurnaliste aflate departe de țară, dar aproape de subiect. Dielda Dinu din Spania pune lucrurile la punct în Madrileña utopica si gazetarii mercenari – Jurnalisti-paraziti, care s-au fixat in redactiile publicatiilor centrale cu pile si platind lunar camata sefilor 100-200 euro, se bat cu pumnii in piept ca sunt gaozari… pardon… gazetari cu vechi state. Ei viseaza sa ocupe, cat mai repede, fotolii de sefi de sectii (…). Harul lor consta in a rescrie stiri preluate de pe agentiile de presa (…) . Pentru atata lucru se umfla in… pene cu profesionismul lor si cersesc prime si recunoastere nationala. Alti imbecili ii protejeaza si le joaca in struna, pentru ca le ies spagi si avantaje.

Advertisements
2 Comments leave one →
  1. June 20, 2009 10:00 am

    Eu cred ca ziaristii fara blog care si-au spus parerea , ar trebui sa fie prezentati cu numele lor intreg , ca sa stim cine sunt .
    Cine e Radu , Laura , Ariane , Sergiu si Tote ?

    • June 20, 2009 2:49 pm

      Nu stiu cine sunt toți, dar precis, după cum scriu…niște oameni de bine! Asta e unul dintre avantajele unui blog- poți spune ce vrei, anonim… Altfel nu mulți și-ar permite s-o facă!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s