Skip to content

Odiseea unei concedieri

June 18, 2009

Așa cum și-a povestit primele zile de dragoste cu cea de-a patra putere în stat, Cătălin Cocoș, ultimul dar cu siguranță nu cel din urma indezirabil al Adevărului, își povestește pe blogul personal (că tot nu-l mai poate citi nimeni din redacție)  probabil ultimele zile de război. Izolat în redacție, fără calculatorul luat pe inventar, fără explicații, mutat la un birou mic și îndepărtat…

Povestea lui e scurtă, a ajuns abia în cea de-a doua zi și nu are un va urma, pentru că – e deja evident- nu va urma nimic. Decât poate un nou caz de genul celui al Ginei Vișan. Deocamdata, e doar odiseea unei concedieri. Una dintre multele. Who cares? Suntem în criză! Oficial!

Fragmente din ultimele feeeling-uri editoriale ale lui Cătălin

17 iunie. Azi am lucrat “wireless”. Am ajuns dimineaţă la redacţie şi am constatat cu stupoare că Adevărul s-a întors prin anul 1990. Cel puţin în ceea ce mă priveşte. Nu mai aveam computer! Am mers la IT, ştiind că ei se ocupă cu mutatul calculatoarelor. Băieţii au ridicat din umeri de parcă au fost la cules de panseluţe de aseară (când încă mai aveam calculator) şi până azi dimineaţă.

18 iunie. Azi am avut parte de o nouă surpriză. Am ajuns dimineaţa la redacţia celui mai vândut ziar de calitate din România şi mi-am găsit biroul gol. După ce ieri îmi luaseră calculatorul, azi îmi luaseră toate lucrurile, le-au pus într-o cutie pe care au sigilat-o şi au pus-o pe noul meu birou.

Advertisements
8 Comments leave one →
  1. gina visan permalink
    June 19, 2009 9:20 am

    Lui Catalin ii pasa si e suficient. El va putea dormi linistit pt. ca stie ca nu l-a obligat nimeni sa scrie la comanda. Asa cum si eu sunt impacata cu mine pt. ca nu mi-am semnat la comanda cererea de desfacere a contractului cu “acordul partilor”.

  2. June 19, 2009 2:30 pm

    Da Gina, câtă dreptate ai! Doar că trebuie să știe, cred eu, și alți colegi aflați acum în situații similare, ce îi așteaptă sau ce pot face în cazul acesta – pe scurt, cu ce se pot alege și în cât timp, în situații în care e evident vorba de niște abuzuri. Dacă ai mai multe idei sau sugestii sau persoane de contact, te rog, lasă un mesaj pe acest blog sau la Tiberiu pe blog (sau pe email – pe orice cale vrei tu)… măcar să le transmitem mai departe. E OK să dormi liniștit, dar vorba mai multor colegi – ca s-o faci, mai trebuie și să ai cu ce-ți plăti facturile!

  3. gina visan permalink
    June 20, 2009 7:17 am

    Nadia, atata timp cat am doua maini si doua picioare, eu voi munci si imi voi plati facturile. Nu mi-e frica de niciun fel de munca. De asta am putut sta in fata lui corneteanu, halpert, anton lelia, oana barbu, dana filip, dan popescu, suciu petre, paznicilor si politistilor, rezistand presiunilor si amenintarilor. Poti sa iti inchipui ca politistii refuzau sa imi faca proces verbal? Poti sa iti inchipui ca in sectia de politie mi s-a spus de catre seful lor ca tre’ sa ii inteleg ca mai au putin si ies la pensie si le-a fost frica sa intervina? Iar cei de la adevarul s-au majit aiurea, executand niste ordine si incercand sa arate sefului suprem cine e mai al dracu si mai fortos cu mine. Nu se gandesc ca au si ei copii sau poate chiar ei pot pati la fel. Daca astia-s oamenii din presa, apoi eu nu mai am nevoie de asa ceva desi am terminat doua facultati orientate spre zona asta.
    Sugestii, idei… mergeti fratilor la sindicat, aveti legea de partea voastra. Sunt acolo godinac si echipa, niste OAMENI extraordinari.
    Spuneti nu abuzurilor! Ganditi-va ca vreti sa munciti cu placere, nu oripilati, injositi si constransi de sefuti si sefuleti.
    Spuneti halpertinei: doamna, du-te la control, ia-ti si amantul si inceteaza sa mai tipi. Imi aduc aminte cum urla: “cum stau eu noptile in redactie, asa sa stati si voi”! Cum sa ii explic ca eu nu am bona pentru copil, iar a doua zi dimineata trebuie sa vin in redactie la 8 pentru ADS si ca mai trebuie sa si traiesc din 14 milioane.
    Spuneti lui popescu sa tipe la la el acasa, unui cioben sa fluiere la el la stana, lui corneteanu ca a dovedit ce fel de om este atunci cand a chemat paznicul pentru a da o femeie afara.
    Nu va lasati si voi impresionati de numele adevarul ca cei doi politisti din cazul meu. Adevarul nu mai e demult un nume. Sunt doar nume chemate in procese. Sa nu va fie frica sa mergeti la sindicat. Si noi putem fi puternici. Pentru inceput puteti obtine doar informatii. Se pot dovedi multe in instanta, chiar si ilegalitatea actului aditional pe care ati fost obligati sa il semnati.

    • June 20, 2009 9:59 am

      Ai dreptate, Gina. Doar ca foarte puțini își permit să facă asta, până nu au un alt job asigurat. Și apoi, de regulă renunță, mai ales dacă noul job e tot în presă… Știu destule exemple. Asta e considerată în general o publicitate negativă nu pentru angajator, ci culmea, chiar pentru cel în cauză. Vorba proverbului, și concediat și cu banii luați… Și cred că sindicatele ar trebui să își facă ceva mai multă publicitate – spun asta pentru că mă gândesc la o publicitate pozitivă.

  4. gina visan permalink
    June 20, 2009 7:21 am

    PS: vizionati Dogville 🙂

  5. June 20, 2009 1:37 pm

    Eu cred ca este bine ca aceasta poveste este adusa la cunostinta publicului , ca sa-si dea seama ce se intampla in mass-media din Romania , iar ziaristii care se confrunta cu aceeasi problema sa stie cum sa procedeze si la ce sa se astepte !

  6. gina visan permalink
    June 20, 2009 4:08 pm

    @ romania inedit: eu cred ca cine are taria sa lupte va gasi drumul pe care trebuie sa il urmeze si va sti ce are de facut. iar celor care si-ar dori sa faca presa le pot spune ca la ziarul adevarul e un sistem de atat de bine pus la punct de terorizare a angajatului incat ajungi sa crezi ca totul e pierdut.
    eu sa avea o mare satisfactie daca ar veni toti oamenii valorosi care au plecat de la adevarul sa spuna de ce au plecat sau din cauza cui au plecat. numai eu cati oameni stiu care au plecat din cauza tipetelor si a umilintelor. nu pot sa le dau numele, dar o sa incerc sa iau legatura cu ei, macar ei sa vina si sa spuna cum se face presa la adevarul.
    romania inedit mi-ar placea sa stiu povestea ta, mai ales pt ca simt ca ai luptat virtual cot la cot cu mine in toata mizeria asta.

  7. June 20, 2009 4:24 pm

    Gina , eu sunt contabil sef , nu jurnalist !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s