Skip to content

Pentru un pix și-o brichetă

June 30, 2009

Titlul va avea un sens mai târziu, probabil abia la a treia sau a patra parte a acestui articol. Am anunțat că voi scrie o anchetă despre șpăgile din presă – combinație între experiențele personale și mărturisirile evident anonime ale colegilor sau cititorilor.

Experiențele mele și concluziile le las pentru final. Deocamdată avem ceea ce e cel mai important – mărturii de front. Cei care se recunosc citindu-le pot sta liniștiți. Viața e grea, suntem oficial în criză și pentru mogulii din orice sferă ar fi ei, e mai ieftin să plătească un ziarist ca să-și țină gura decât să-și vadă afacerile în pericol.

1. Șpagă contra zvonuri/ Îi mai dăm și luna viitoare!

Azi i-am dat vreo 500 de lei unui ziarist. N-avea mare lucru de facut, doar sa raspandeasca niste zvonuri. Si nu erau banii mei. Mi i-a dat cineva sa-i dau si eu aluia ceva. Eu nu castig nimic, mie o sa-mi dea inapoi doar banii pe care i-am cheltuit! Ala saracul a fost tare amarat, ca se astepta la mai mult. Dar pana la urma a zis si el ca-i bine si-asa. Ne mai auzim noi maine, poate pica si altii. I-am zis sa stea linistit, ca asta nu-i totul, si ii mai dam si luna viitoare! Asa, ca un fel de abonament. Macar sa-si faca saracul treaba! Asta e un jurnalist foarte incisiv. E mai ieftin sa-i dam bani decat sa-l batem! Si-apoi, suntem crestini, mai bine discutam cu el, decat sa ne facem pacate si sa iasa tambalau.

2. Ar vrea să ia, dar nu prea știe cum! Nu-i nimic, îl învățăm noi!

Cineva mi-a dat ieri telefon, ca sa vorbesc eu cu unul, un ziarist cunoscut, sa-i spun sa se potoleasca! Era vorba de un ziarist cu ceva experienta in presa, care a ajuns la economic! Patronii ii spun ca trebuie sa scrie mereu subiecte trasnet sau sa apara la televizor. Normal ca in cazul asta, el trebuie sa aiba relatii in mediul de afaceri. Sa spunem ca el deja cunoaste pe cineva, cu care poate sta de vorba fara grija. Cineva cum as fi eu! Si eu, la randul meu, stiu pe cineva care are nevoie de o atitudine favorabila din partea lui, si care este dispus sa dea dreptul. Dar chestia e dificila, ca ziaristul nu vrea sa ia. De fapt ar vrea, dar nu prea stie el cum. N-a mai luat niciodata si ii este frica. Pana la urma, il bibilesti putin pe domnul ziarist, adica ii dai o chestie marunta, cum ar fi un pix. Gandindu-se ca este doar un pix, o sa-l ia fara grija. Apoi, mai pe seara, il inviti la o cafea sau undeva la o terasa sau un club, sa vorbiti in liniste. Ca sa nu-l bagi la idei din prima, ii spui inainte ca nu ai bani decat de un suc – maxim 100 de lei, si ca platesti tu, pentru ca tu l-ai invitat, si data viitoare o sa plateasca el, fara probleme. Dupa aia discutati cate in luna si cate in stele. La plecare, faceti, asa cum este normal, si schimbul de numere de telefon. Nu ca vrei ceva de la el sau el de la tine, ci doar asa, ca sa il tii la curent pe ziarist despre cum functioneaza economia reala. El nu are cum sa te refuze, pentru ca are nevoie de SURSE, si pe langa informatiile oficiale ale companiei, ii mai dai si niste barfe! Atunci cand isi regizeaza emisiunea (daca e ziarist TV) sau scrie (daca e din presa scrisa sau electronica), o sa scrie ce vrea el, dar si ce vrei tu sa scrie. Asta, fara sa-si dea seama si fara sa te citeze, pentru ca firma aia obscua pentru care muncesti tu nu e lider in domeniu. Poate n-a auzit nici dracu de ea.

3. Ca să scrie un articol, ziaristul are niste cheltuieli. Nicio redacție din ziua de azi nu i le plătește. Păi și cum, el să facă presă pe banii lui?

La un moment dat, il rogi pe ziarist sa-ti faca rost de niste informatii, chiar daca tie nu-ti trebuie. Sa zicem ca ii dai un 10 ( ZECE ) lei. Nu pentru el, ca nu esti tampit sa il jignesti. Ii dai ca sa-i acoperi cheltuielile, sa iti copieze materialul. Asta la prima intalnire. Dupa aia schimbi tactica.

Poti sa ii dai daca vrei si 20 de lei, dar nu mai mult, ca sa nu ii dai senzatia ca i-ai dat spaga. Deci dupa aia, ii mai dai niste bani, nu multi, ca sa se documenteze, mai ales daca a mai primit sa zicem 500, pentru ca s-a deplasat din localitate, adica din Bucuresti! Aia 1 000 de lei sunt practic un avans, pentru ca aia 500 i-au acoperit cheltuielile. Ii mai dai apoi bani sa cumpere ceva, ceva ce face maxim 70-80-100 de lei, dar el a dat 150! Iti dai seama ce bine se pricepe la piata? Ziaristul, foarte corect, nu si-a oprit banii! Restul de 350 i-au ramas pentru deplasare, ca el s-a deplasat cu masina de la serviciu. Ei, si uite asa, firma nu i-a dat mai mult de 1 000 de lei, si nici astia nu-s spaga. El e multumit, noi suntem la fel, si ziarul sau postul lui TV ne vorbeste de bine.

NR Multumesc mult celor ce si-au asumat curajul de a spune lucrurilor pe nume, si de a da si exmple. Pot fi absolut siguri ca anonimatul lor va fi pastrat.

Advertisements
18 Comments leave one →
  1. June 30, 2009 4:07 pm

    Eu nu sunt ziarist, asa ca astept sa vad ce spune lumea ailalta!
    Scrisai si eu despre coruptie in presa romana, dar nu am date din interior asa cum ai tu!

  2. ariane permalink
    June 30, 2009 6:56 pm

    Romania inedit: in loc sa ingropi securea razboiului tu o ridici? “Lumea ailalata” iti confirma ca sunt peste tot oameni si oameni- si stii cred foarte bine, ca doar “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.
    Nadia: Eu cred ca aceste “marturisiri” sunt si raman doar exemple ca in breslele de azi sunt contorsiuni ale timpurilor agitate si tin de stari ale vremurilor tulburi, iar cel ce detine puterea prin Cuvant isi face curat singur in casa, fara privitori ce stau pe Gard si asteapta Bataia.

  3. June 30, 2009 7:31 pm

    Tine-o tot asa! Te-am adaugat in blogroll si te voi cita cand termini seria. Intre timp, am scris un mic post care se leaga de comentariul tau la mine.
    Go, Nadia, go 🙂

  4. ariane permalink
    June 30, 2009 7:35 pm

    Vecina de blog: De ce nu citesti mata’ Cancan, Click, ai OTV-ul? Ai la “ixempli”… Iti ocupa toata Noaptea!

  5. June 30, 2009 8:16 pm

    @ Ariane, eu astept sa vad prima paruiala intre ziaristi, legata de cat a primit fiecare!

  6. June 30, 2009 8:38 pm

    romania inedit – nu va fi niciuna. Ideea nu e asta- ci tristețile unei meserii în care unii sunt obligați să se mulțumească cu atât… sau și mai rău, să vrea mai mult.

  7. June 30, 2009 8:41 pm

    Adica unii vor mai mult de un pix si o bricheta, dar nimeni nu le da?
    E foarte trist ca in presa se face foamea si se munceste ca pe plantatie!

  8. ariane permalink
    June 30, 2009 9:01 pm

    Romania Inedit: Te rog, ramai la stadiu de Fluture, asa cum te-am incoronat, nu deveni OMIDA, vei incepe sa te tarasti!

  9. June 30, 2009 9:13 pm

    Omida se transforma in fluture dupa ce se taraste o scurta perioada!
    Am fost odata la opereta (parca), si nu am retinut din piesa decat strofa “Fluturas nu mai ai aripioare/ Domnul conte ti le-a retezat ! ” 🙂

  10. June 30, 2009 10:31 pm

    romania inedit – e trist dar hai sa spunem lucrurilor pe nume. Multi muncesc asa. Si sunt oameni exceptionali, jurnalisti exceptionali, care isi iubesc meseria si stiu sa o faca. Si nu e vina lor ci a sistemului!

    ariane
    – ceea ce vreau sa arat sunt tristetile meseriei, o meserie fantastica pe care o fac multi oameni fantastici. Sper ca nu voi fi inteleasa gresit. Fac parte dintre ei si nu le doresc decat conditii mai bune, pe care le merita din plin. Ceea ce am relatat sunt cazuri izolate, dar al naibii de frecvente.

    vecina de blog
    – thks, si tu la fel! cred ca seria o termin abia in 2-3 zile, constat ca e ceva de scris la ea!

    catre toti
    – lumea ailalta nu spune nimic. Ma critica pentru ca am deschis subiectul si nu prea intelege de ce. Eu inteleg si e destul. Posturile pe tema asta sunt în topul vizualizarilor. Dar no comments, ca stim dar nu ne place s-o recunoastem!

  11. July 1, 2009 3:06 pm

    Cei care stau ¨la caldurica¨ Sistemului vad ca s-au suparat… Hmm… Si ce daca !
    @ Ariane: Nu te obosi sa-mi ticluiesti vreun mesaj.

    • July 1, 2009 3:18 pm

      dielda – așa văd și eu. Nu au de ce. Sunt doar cazuri și atât, între comic și tragic. Nu le-am încheiat încă, am făcut doar o pauză din motive de alte proiecte de presă…

  12. ariane permalink
    July 1, 2009 7:07 pm

    dielda: eu nu am avut nici o ticluire sau oboseala! Mesajele au fost clar adresate (si nu tie) din motive care poate iti scapa. Nu inteleg continutul usor enervat al mesajului tau! Si nici nu am polemici cu cineva anume!

    • July 1, 2009 7:34 pm

      dielda, ariane – e o neintalegere la mijloc, toti am avut intentii bune- chiar si eu care am deschis subiectul… iar fiecare din mesaje vine in completarea altora mai vechi sau mai noi.

  13. ariane permalink
    July 1, 2009 9:43 pm

    dielda: are ticluire mesajul tau c-as apartine vreunui sistem? ei draga dielda retine: IUBESC SI RESPECT CREATORUL PRIN CUVANT-Jurnalistul, iar Nadia Dincovici si Tiberiu Lovin sunt prietenii mei de suflet pe care ii voi sustine mereu, chiar si cu sacrificiu, pentru ca amandoi au Verb si fac parte din eu-l meu creator (iar Ariane – iubeste Cuvantul Mesaj!).

Trackbacks

  1. Coruptie in presa romana | ROMANIA INEDIT
  2. Cum am fost şpăguit la SRR : Reporter Virtual
  3. Ziaristii si patronii lor | ROMANIA INEDIT

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s