Skip to content

Tehnica șpăgilor în presă

June 30, 2009

„Nu ne facem meseria aşa cum trebuie. Nu cunoaştem faptele. Sau le neglijăm, sau le legăm unele de altele. De câte ori am abdicat de la sarcina noastră, care constă în a expune faptele, a le explica înainte ca acestea să ne explodeze drept în faţă?” (Les dossiers de l’Audiovisuel, Christine Ockrent, La documentation française, Paris 1987)

Din dezvăluirile cititorilor… Sunt atât de expresive și variate, încât vă scutesc de analiza personală pe care aveam de gînd să o fac. Mâine, continuarea…

Nici nu a costat mult!

Un coleg de-al meu a luat legatura cu patronul respectiv, pentru că un ziarist cunoscut de noi l-a recomandat ca sursa! Eu i-am dat dreptul! Si ziaristul respectiv s-a simtit dator sa faca cinste si la colegi din ce i-am dat noi. Si nici nu a costat mult. Acuma, el nu stie cum sa ne spuna ca a luat 1000 de lei, si nu are cum sa restituie banii, pentru ca nu stie practic cine i-a dat !

Tu ai restitui 1000 de lei unei alte persoane decat aia care ti i-a dat? Nu i-am dat spaga, i-am dat niste bani acolo, cat sa-si acopere si el din cheltuieli, ca ai lui nu-i dadeau nici diurna. Omul i-a luat de buna credinta, sa stii!

Ăstuia o să-i dăm ceva mai mult

Trebuie sa-i dau niste bani unui ziarist de provincie, ca avem nevoie de el! Un om de afaceri i-a dat unuia imprumut bani multi. Ziaristul asta face o ancheta jurnalistica. Asta nu e bine deloc pentru firma. Daca ii face bossului publicitate, chiar si pozitiva, multa lume o sa se intrebe de unde dracu are ala atatia bani, ca sa faca o asemenea afacere. Asa s-ar putea sa-si dea seama lumea ca este doar un interpus! Deci astuia o sa-i dam ceva mai mult! Merita!

20 de abonamente la un singur ziar

Am facut vreo 20 de abonamente la un singur ziar! Foarte folositor! Le-am luat odata pe toate, dar le-am spus sa nu mi le mai trimita la firma ca n-are rost… Nu au vrut, cica trebuie sa fie si ei corecti fata de noi! Asa ca am trimis un amarat sa le ia de la redactie si sa le duca la el in comuna, cand o ajunge acolo, macar sa le citeasca lumea pe gratis, daca tot am dat banii!

… și din dezvăluirile mele, ca martor ocular

Comtim Timișoara, să zicem, aprilie 1999. Avem aici un combinat în prag de faliment, și o mică echipă de ziariști, invitată, pe banii sindicatului, să-i ajute pe angajați.

Domnule director, cameramanul meu nu poate filma maine. E suparat rau, nici n-a putut sa doarma azi noapte! E asa suparat ca ii tremura mana din cauza asta. Spune si mata, cum dracu sa tina camera, daca-i tremura mana? Nu si-a luat salariul de 2 luni. Ne pare rau pentru voi, dar am mai dat un reportaj la fel acu ceva vreme. Daca-i cazul, il luam din arhiva. Azi nu-i sta gandul la asta, ca le are si el pe-ale lui. Plus ca nici n-a avut bani de chirie si proprietarul i-a zis ca-l da afara.

Cum dracu sa filmeze in conditiile astea? Va spun eu ca-l stiu de mult- cand e in halul asta nu filmeaza nimic. Si s-au adunat toate! Azi l-au sunat sa-i zica ca i-a scazut salariul! Era-n camera cand a primit telefonul. Camera 29, stiti, aia de la hotelul unde ne-ati cazat! Sta acolo si se gandeste si el cum sa faca rost de vreo 500 de dolari si-o juma de porc. Asa, ca data trecuta…

Advertisements
3 Comments leave one →
  1. June 30, 2009 10:03 pm

    De ce numai o juma de porc ?
    Un porc intreg se strica ? 😉

  2. June 30, 2009 10:22 pm

    Criza!

Trackbacks

  1. Ziaristii si patronii lor | ROMANIA INEDIT

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s