Skip to content

Rusia și SUA, pe calea concesiilor?

July 3, 2009

Sunt intr-adevar Moscova si Washingtonul pe calea concesiilor, si daca da, cat de departe vor merge acestea? Raspunsurile au inceput deja sa se contureze, dar un prim bilant va fi facut abia dupa vizita liderului american Barack Obama la Moscova, un eveniment care ar putea sa puna cu adevarat capat Razboiului Rece in varianta moderna, dintre Federatia Rusa si statele occidentale. Dar asta, cu o conditie –  daca tandemul Dmitri Medvedev – Vladmir Putin va admite ca e momentul sa depaseasca cu adevarat mostenirea epocii sovietice, si nu va schimba din nou tonul in ultima clipa, asa cum a facut-o de nenumarate ori in ultimii doi ani. Si mai ales, daca va arata ca e dispus sa dea la fel de mult pe cat va primi sau pe cat a primit deja, si sa cedeze tot atat cat si partenerii de dialog.

Acest razboi post-razboi a imbracat, din ianuarie 2008, numeroase forme, de la cel al vorbelor si manevrelor militare pana la taierea gazului unei Europe ce a dat impresia ca ar intoarce spatele Kremlinului, orientandu-se catre alte axe ale puterii. Rusia a jucat de fiecare data de pe pozitii de forta, si a tinut sa demonstreze pe orice cai – dar mai ales pe cai ofensive, ca nu poate fi ignorata, ca nu accepta sa fie ignorata nici din punct de vedere politic, si cu atat mai putin din punct de vedere militar, pentru ca reprezinta un factor important in ecuatia asigurarii securitatii globale. Si s-a privit intotdeauna nu ca un factor component, ci ca pe unica solutie a acestei ecuatii.

De cealalta parte a Oceanului, SUA a evitat sa ridice manusa ruseasca, raspunzand tacticii ofensive nu cu una defensiva, ci cu una diplomatica. Inca din perioada campaniei pentru Casa Alba, liderul american a dat clar de inteles ca intentioneaza sa intoarca o foaie importanta in ceea ce priveste relatiile externe ale Statelor Unite, relansand dialogul cu Moscova. Washingtonul a aplicat aceeasi politica a diplomatiei de cate ori Rusia a ridicat tonul – evolutia recentelor negocieri de la Geneva, pentru solutionarea situatiei din Caucaz, si sprijinul vadit al Kremlinului fata de administratia comunista de la Chisinau reprezinta poate cele mai elocvente dovezi in acest sens. Rusia nu a raspuns cu aceeasi moneda, punand pe tapet, de fiecare data cand lucrurile pareau sa ia o intorsatura favorabila, marile dosare ramase nerezolvate. Printre ele – Georgia si statutul celor doua regiuni separatiste, Osetia de Sud si Abkhazia, Ucraina, extinderea NATO in Europa si, nu in ultimul rand, controversatul scut anti-racheta.

Kremlinul a avut castig de cauza – si inca unul rasunator, anul trecut, la Summitul NATO de la Bucuresti. Targul “Georgia si Ucraina contra scut” a fost incheiat, cu mult inainte ca ex – presedintele Vladimir Putin sa rosteasca la Bucuresti celebrul dicton “Nimic nu se poate face fara Rusia”. Nici Tbilisi si nici Kievul nu au primit invitatia de aderare la MAP (Membership Action Plan), datorita opozitiei Moscovei. Mikhail Saakashvili si Viktor Iuscenko, aflati inca la acea data pe valul politic si pe cel al simpatiei populatiei, au devenit intre timp doi lideri tot mai controversati. Confruntati cu numeroase alte probleme interne, ei au renuntat la campania pentru ca statele lor sa devina foarte curand parteneri ai Aliantei Nord-Atlantice. Extinderea la scara larga a NATO in aceasta zona a Europei a fost sau va fi o vreme inghetata, in conditiile in care Alianta insasi vorbeste tot mai des de o necesitate de reconfigurare a politicii sale.

Iar Kremlinul mizeaza acum, pornind de la vizita liderului american, pe faptul ca un succes similar celui de la Bucuresti s-ar putea repeta. Medvedev si Putin spera probabil ca vor convinge administratia americana sa mearga mai departe, trecand de la calea concesiilor la cea a compromisului, datorita unor considerente strategice invocate in marja summitului de la Bucuresti si de multe ori dupa acea data.

Sa le reamintim. Moscova si-a dorit sa fie implicata in principalele operatiuni militare din Irak si Afganistan, in schimbul cooperarii sale in dosarul iranian. La fel de mult si-a dorit sa fie implicata intr-o analiza comuna a proiectului de amplasare a scutului anti-racheta in Europa, inainte ca acesta sa devina o realitate. Acum, s-ar putea spune ca primii pasi in toate aceste directii au fost deja facuti si, pentru prima oara de la sfarsitul Razboiului Rece, exista premizele unui dialog. Rusia este la un pas de a-si da agreementul oficial care-i va transforma o parte din teritoriu in ruta alternativa de tranzit pentru materiale militare destinate operatiunilor din Afganistan. Acordul de principiu, ce va fi probabil parafat chiar in perioada vizitei lui Barack Obama, va autoriza tranzitul aerian si terestru in spatiul rusesc, pentru transporturile americane de tehnica. Despre tranzitul trupelor – urmatorul pas important, nu s-a pomenit inca nimic oficial, dar problema va figura cu siguranta pe agenda vizitei liderului american. Gestul Moscovei, daca se va materializa intr-adevar, va fi cu atat mai apreciat, cu cat Alianta era de multa vreme in cautarea unei rute alternative de transport spre Afganistan, de cand talibanii si-au intensificat atacurile pe traseele clasice, cele din Pakistan.

In ceea ce priveste scutul antiracheta, au avut loc mai multe runde de consultari ruso-americane. Saptamana trecuta, seful statului major interarme din SUA, amiralul Michael Mullen, anuntase ca va face o vizita oficiala la Moscova, pentru a discuta despre proiect. Au existat nenumarate zvonuri si variante de lucru pe aceasta tema, de la acela ca Statele Unite intentioneaza integrarea in sistem a doua radare rusesti pana la crearea altui sistem complementar cu cel proiectat.

Cu toate acestea, intre cele doua state raman inca multe divergente, in ceea priveste problemele legate de aparare. Dmitri Medvedev si Barack Obama mai trebuie sa semneze un acord politic pe tema START, privind reducerea arsenalelor strategice nucleare ale ambelor tari. Rusia si-ar dori ca memorandumul sa includa si chiar sa lege explicit tratatul START de scutul antiracheta, in timp ce administratia americana nu pare sa fie de acord cu pretentiile Moscovei.

Cine va avea de castigat si cine va avea de pierdut? Ramane de vazut, dupa ce ambele parti isi vor expune fata-n fata argumentele.

Advertisements
9 Comments leave one →
  1. ariane permalink
    July 3, 2009 7:40 pm

    Va fi un skandenberg al exclusivitatii informatiilor, ofertelor-contraofertelor, al asteptarii in inainterea primelor “concesii” tip oferta (cu plus si minus) – un adevarat reagal al negocierilor! Si cine va reusi…! Vom analiza abilitatile!

  2. July 3, 2009 7:49 pm

    SUA se implica din ce in ce mai tare in Iraq, chiar daca s-au retras, asa ca vor lasa Moscova sa stapaneasca in continuare teritoriile ex-sovietice!

    • July 3, 2009 8:04 pm

      romania inedit – Preferam varianta concesiilor. Acum e un moment in care ambele au si o serie de interese comune… si nu cred ca SUA va face asta. Ar avea prea mult de pierdut! Din pdv istoric, a cam tercut vremea tranzactiilor deschise pe spatii de influenta.

      ariane – nu vom sti niciodata ce s-a discutat cu adevarat, nu in urmatorii 20 de ani cel putin. Desigur, prin concesii a se citi oferte. Doar ca miza e mare, si ar trebui ca oferta sa fie oarecum egala cu contraoferta.

  3. Bigdady permalink
    July 4, 2009 6:00 am

    Nici daca ar avea loc o intalnire intre rusi si martieni, primii nu ar schimba ceva din atitudinea lor. Rusii sunt un popor cu totul special, “barbar” as spune daca istoria nu le-ar fi scos la iveala atatea genii in mai toate domeniile. Au caracter dominant, mandru, de popor razboinic. N-am sa uit niciodata atitudinea lui Putin de la summitul NATO din Bucuresti cand, aparitia lui a eclipsat totul in jur.
    Daca Rusia alege calea diplomatica pentru moment este doar pentru ca nu mai e “puterea mondiala” care a fost.

    • July 4, 2009 8:36 am

      Bigdaday – Poate alege calea diplomatica pentru ca are niste atuuri, si e mai usor sa faca uz de ele. Asta ar fi explicatia logica, una care, e drept, nu stiu cat tine… Oricum, cel putin la modul declarativ, Rusia a dat niste semne ca e mai inclinata la dialog decat alta data – printre care si acordul de tranzit de care scriam, acord de neconceput acum 2 ani. Si mai e ceva, exista si la Moscova o clasa politica de opozitie – nu foarte puternica, nu foarte ascultata, dar exista. Si criza… Nu toata populatia e multumita si dispusa sa traiasca din nostalgiile trecutului.

  4. anonim permalink
    July 4, 2009 5:45 pm

    Concesii vor fi, nu insa si progres.

  5. July 4, 2009 8:04 pm

    anonim – de ce nu? Suntem in 2009, la multi, multi ani dupa incheierea RR, dupa dezmembrarea URSS. Acum 9 ani, in mai 2000, cand Rusia s-a opus deschis, la Summitul de la Bratislava, extinderii NATO in zona, nimeni nu credea ca s-ar putea face pasii care s-au facut pana azi. Desigur, e o cale dificila, de lunga durata – nu vor fi minuni si acorduri oficiale de pe o zi pe alta si poate nici de la un an la altul. Dar vor fi negocieri si castiguri pas cu pas, de ambele parti.

  6. anonim permalink
    July 4, 2009 9:33 pm

    @Nadia Dincovici,
    eu vorbeam strict de urmatorul summit. Din modesta mea experienta am observat ca exista in preajma unor asemenea momente doua mize: impunerea agendei si gestionarea asteptarilor din partea opiniei publice.
    Pe agenda, daca discutam de tranzitul spre Afganistan, nu vad nici o concesie din partea Rusiei, mai pe sleau spus, tocmai pentru ca era evident ca doar altenativa prin CSI reprezenta o solutie, Moscova a profitat de situatia din Pakistan pentru a complica de asa natura aranjamentele in Asia centrala astfel ca decizia Moscovei sa para o concesie.
    Obama, care stie deja cum stau lucrurile cu Moscova atunci cand face concesii, are pe agenda 2 subiecte bine lansate, Iran si Kurile. Adica un subiect nuclear si unul legat de alianta SUA cu Japonia.
    In alta ordine de idei, Moscova are un spatiu de manevra din ce in ce mai restrans, nu mai poate sa faca prea multe concesii, nici in Caucaz, nici la polul nord, nici la gaz, nici la partea nucleara. Asa ca rusii cauta zone in care ar putea mima concesiile. Putin va cere din nou stoparea extinderii NATO numai ca intre timp, dupa ultima extindere, perspectivele de integrare se indeparteaza oricum sau mai corect politic spus intra intr-un alt ritm.
    Pare foarte probabil ca la parte de pasi concreti sa inregistram doar o vointa comuna pe combaterea terorismului si sprijinul in operatii. Restul va fi o lista de reflectie pe marginea unor calendare legate de discutile nucleare, criza globala, teme specifice securitatii globale, in special pe resurse, poate putin pe linia OSCE si a securitatii europene.

    • July 4, 2009 10:05 pm

      anonim – Cred ca va fi mai ok sa iti raspund printr-un nou post, deoarece sunt multe, multe de zis – asa cum subliniai si tu, si nu incap intr-o carte, cu atat mai putin intr-un simplu comment. Pana atunci, doar cateva mici raspunsuri. VP sau DM nu se vor mai putea opune iar, declarativ sau altfel, extinderii Aliantei. Ar fi jenant, si nu cred ca ar face-o, pt. ca au invatat destul din lectiile istoriei. Ce mergea acum 10 ani, nu mai merge de mult. Iar subiectul Kurile – de acord, e de mare, mare impact. Dar poate vezi si tacerea din jurul lui, si lipsa de noi reactii/pozitii pe plan international. Poate va fi, din pdv strict juridic, un fel de Insula Serpilor pentru cei implicati.
      As aduce mai degraba in discutie o alta poveste, pana acum, luata mai mult in gluma- Antarctica, Platoul Continental. Si asta e cu bataie lunga, dar cand va fi, va fi…
      NR Dar poate sunt eu prea optimista in privinta reluarii dialogului… Mizez insa tocmai pe faptul ca si contextul geopolitic/strategic/de securitate e cu totul altul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s