Skip to content

Jurnaliști la preț redus

August 6, 2009

criza presei

Ziariști tot mai puțini și tot mai prost plătiți, care fac de toate și sunt capabili să scrie cât mai multe articole pe zi, din domenii diferite – de la politică și eveniment la sport și fapt divers. Și presa românească și cea străină, serios afectate de criza mondială, par să se orienteze spre acest model al jurnalismului low-cost.

Este însă criza financiară, concretizată în reducerea drastică a bugetelor de publicitate și tendința de reorientare spre online adevăratul motiv, sau modelul jurnalistului la preț redus a intrat deja în cultura organizațiilor media? Probabil, răspunsul e undeva la mijloc. Cert e că acestea din urmă au ajuns să exploateze criza în folosul propriu, forțând o reducere a costurilor și profitând de faptul că ziariștii de azi – deveniți multifuncționali și multimedia, au dovedit că nu sunt suficient de organizați pentru a-i face față.

Se citează unii pe alții, informațiile sunt preluate de la unii la alții și ajung să circule în buclă. Nu sunt întotdeauna corecte, nu sunt noi și nu sunt de calitate – doar productivitatea contează. În breaslă circulă deja bancuri pe această temă. Nu poți scrie mai mult de 5-6 materiale? De ce nu? Ești obligat să verifici sursele? Cine mai are timp de asta…

Criza presei- Cotidianul vs. ANSA

Două exemple recente mi-au inspirat acest articol – al Cotidianului și respectiv ANSA. Situații similare, însă abordări total diferite.

Jurnaliştii ANSA – principala agenţie de presă din Italia, au decis aseară declanșarea unei greve de 48 de ore, pentru a protesta contra unei așa-numite reorganizări, soldate cu reducerea unui număr semnificativ de posturi. Anunțul oficial a fost făcut de către Comitetul de redacţie, pe când reorganizarea nu era decât o idée avansată de conducere. Jurnaliștii italieni resping categoric planul și susțin că acesta nu va duce la rezolvarea problemelor redacționale, ci va pune serios în pericol rolul, pluralismul şi calitatea informaţiei.

ANSA nu este la prima acțiune de acest gen. În iunie 2005, și apoi în mai 2007, a declanșat greve de avertisment similare. Ultima a pornit de la o simplă declarație a conducerii la un post public TV, privind o eventuală reducere cu 15% a personalului redacțional. Ziariștii s-au întors la muncă abia după ce au primit asigurări că măsura nu va fi pusă în practică.

La polul opus, Cotidianul… Reorganizare a la Romania, reducerea forțată a salariilor, obligarea implicită a angajaților să-și dea demisia, sau să presteze din greu pentru vreo 230 de euro pe lună, numirea unui nou șef și cenzurarea articolelor. Ce-au făcut ziariștii, ce-au făcut organizațiile sindicale? Desigur, n-au făcut nimic. În timp ce sindicatele autohtone spun că nu pot interveni decât dacă sunt solicitate explicit de către jurnaliști-sindicaliști, cei afectați de aceste măsuri au decis să bage capul în nisip, mulțumiți că-și mai păstrează (probabil doar câtea luni) posturile, în orice condiții. Nu de alta, dar piața e plină de freelanceri în căutarea unui job, așa că patronatele au de unde alege. Care-ar fi soluția? Extrem de simplă… presa autohtonă, marcată de o profundă criză internă încă de la începutul anului, ar trebui să aibă deja pregătit un plan și să-l pună în practică. Cum? Iată câteva exemple de soluții aplicate cu succes în diferite state.

Profesioniști și amatori

În majoritatea statelor occidentale, exercitarea profesiei de jurnalist este reglementată prin lege, iar apartenența la o organizație profesională e obligatorie. Orice schimbări se negociază între organizațiile sindicale și asociațiile patronale, și nu pot fi puse în practică dacă nu au întrunit acordul primelor. Introducerea unui cadru legal destinat jurnaliștilor nu e privită ca o constrângere, ci dimpotrivă, ca o măsură de protejare a acestora, și totodată, de sprijinire a calității/ independenței presei și respectarea unor reguli etice. Spre deosebire de România, în alte state, nu orice nou venit se poate declara jurnalist cu acte în regulă. În Italia, jurnaliștii sunt împărțiți în două ramuri distincte – profesioniști sau amatori (publiciști). Primii sunt obligați să efectueze un stagiu obligatoriu de minim 18 luni, ca practicanți, după care dau un examen de admitere în breaslă. Ei sunt sau angajați permanenți ai unei anumite instituții, sau freelanceri. Publiciștii trebuie să dovedească că au lucrat continuu ca ziariști, chiar dacă nu acesta e jobul lor de bază. Statutul freelancerilor e clar reglementat. Ei sunt înregistrați ca atare, recunoscuți, au dreptul la concedii plătite, sunt incluși într-un fond privat de pensii etc.

Greve celebre

Octombrie 2004 – grevă a Uniunii Jurnaliștilor din Slovenia, pentru mărirea grilelor de salarizare din contractul de muncă pe ramură, modificarea sau adăugarea unor prevederi specifice privind drepturile și obligațiile și, nu în ultimul rând, obținerea unor drepturi pentru freelanceri.

Februarie 2007 – jurnaliștii palestinieni au organizat o grevă de trei zile, pentru a forța guvernul să-și intensifice eforturile de eliberare a unui coleg de la BBC, răpit în Fâșia Gaza.

Noiembrie 2007 – jurnaliștii din Grecia au intrat în grevă, în semn de protest față de modificarea sistemului de pensionare. Decizia a aparținut ca de obicei Uniunii Naționale, ESHEA. Niciun ziar nu a apărut pe piață pe durata grevei. Posturile radio/ TV de stat și private și-au anulat buletinele de știri, iar publicațiile online nu și-au updatat conținutul. La grevă au participat și birourile guvernamentale de presă. Mii de ziariști au ieșit pe stradă, în marșuri de protest.

Septembrie 2008 – grevă a jurnaliștilor din Australia, pentru a protesta față de reducerea cu 5% a efectivelor redacționale (550 de posturi), decisă de patronate în scopul realizării unor economii de circa 50 milioane de dolari. Motivul invocat de patronat – scăderea veniturilor din publicitate.

Ianuarie 2009 – 253 de ziariști ai cotidianului canadian Journal de Montréal sunt concediați peste noapte. Patronatul invocă dificultăți financiare care nu-i mai permit plata salariilor. Anterior, au existat restructurări de posturi și mărirea orelor de lucru fără a fi plătite. Angajații nu acceptă argumentele financiar-contabile, declanșează greva și, în paralel, lansează pe cont propriu un site de știri având un conținut similar celui al Jurnalului, intitulat sugestiv Blogul jurnaliștilor fără media.

Februarie 2009 – greva așa-numiților jurnaliști francezi “low cost” ai postului NextRadioTV. Motive- protestul față de condițiile de lucru și emiterea unui plan de reorganizare editorială, soldat cu reducerea de posturi și reunificarea edițiilor printate/electronice.

Sursa foto.

Advertisements
3 Comments leave one →
  1. August 6, 2009 8:22 am

    In Romania a devenit un obicei ca un potentat local sa-si faca si televiziune sau ziar!

    • August 6, 2009 8:25 am

      romania inedit – eventual si agentie de stiri, si post radio… multe investitii care apoi nu mai pot fi sustinute financiar. Atunci se invoca si criza si se trece la restructurari.

Trackbacks

  1. Ghid de freelancing pentru jurnalistii romani | pr365.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s