Skip to content

Poveste de viață

August 24, 2009
tags:

Azi, o poveste de viață, care deschide seria reportajelor pe Blog de freelancer.

Egalitatea de șanse nu e pentru toți

By Diana Nedelcu

Am cunoscut doi rromi. Adica doi tigani, cum le spuneam odata, cum le spunem inca si acum. Sau mai exact, un tigan ungur dintr-un sat de pe langa Targu-Mures insotit de un copil de 6 ani. El, tatal, slab tar si cu strabism puternic dar cu mustata si vesta de bozgor. Nu are pic de aur pe el si mutra ii e blajina. N-are nici palaria aceea neagra… Copilul este îmbrăcat in pijama si se invarte pe langa taica-su. Cumintel. Nicio ifosa de tiganus de Bucuresti. Vindeau papuci la o terasa, la care intamplator beam o cafea si-o bere cu niste prieteni. Cum-necum am intrat in vorba si ne-a spus povestea lor. Unele amanunte poate sunt inventate, dar asta e mai putin important…

Deci, pe scurt: nevasta lui a murit cand baiatul avea un an si de atunci il creste sigur. Carandu-l dupa el peste tot. In sat la el nu prea are ce face si gradul accentuat de strabism pe care-l are, nici nu prea cred ca i-ar permite să faca si altceva decat sa sape. Asa ca a venit in Capitala si vinde prin carciumi diverse lucruri. Doarme in gara sau pe unde apuca si traieste de pe azi pe maine. Copilul n-are acte si spune ca cei de la primaria din sat i-au cerut 6 milioane ca sa-i faca certificat de nastere. Pentru avocat si alte chestii…  Iar fara acte, copilul nici nu exista.  Il intreb daca a auzit de fundatii si ca ar putea sa fie ajutat sa faca actele copilului. Nu vrea si motiveaza ca ii e frica ca-i ia statul copilul… Nu are casa, nu are masa, deci nu are cum sa-l intretina… Iar de copil nu vrea sa se desparta. Este o relatie speciala intre ei si asta se vede din felul in care ii vorbeste, din gesturile lui de “mama”, din modul in care pustiul il priveste.

Am dat o fuga pana acasa si i-am adus  niste hainute vechi si niste jucarii de la fetita mea.  A sarit fericit la punga cu jucarii, a scos o figurina de plastic -un leu si m-a intrebat ce este asta. Habar n-avea cum arata o girafa, ce-i aia tigru, cine e Picaciun sau Skreck. Stia doar care e catelul si care e calutul. I-am dat si o carte cu desene si i-am si citit povestea. Nu auzise de Alba ca Zapada in viata lui si a ascultat cap coada tot ce i-am spus cu gurita usor cascata. Apoi a luat cartea si am spus din nou povestea impreuna. Si m-am gandit la copilul meu, care la 6 ani o intruchipa pe Alba ca Zapada la o serbare de la gradinita imbracata intr-o rochita de gala care ma usturase serios la buzunare… I-am dat si-o prajitura si mi-a marturisit ca ar vrea mancare… si anume, fasole. Un copil de 6 ani sa vrea fasole cand are prajitura in fata… A mancat-o toata si ultimele frimituri le-a adunat grijuliu cu manuta. Si m-am gandit iar la copilul meu care intotdeauna lasa in farfurie cam jumatate din prajitura.

Nu stiu cat adevar si cata inventie e in povestea lor. Si pana la urma nici nu are importanta. Cert e ca acel copil cunostea foarte bine foamea (nimeni nu aduna frimiturile daca nu stie ce-i aia foamea!), probabil ca si frigul si ca umbla in pijama pe strada fiindca nu are si altceva sa imbrace. Si cine stie prin ce coclauri doarme…Azi, maine, peste un an….Probabil ca nu va merge la scoala niciodata. Probabil ca nu va avea nici acte. Probabil ca va deveni un infractor sau poate in cel mai bun caz va vinde lucruri prin carciumi precum tatal sau…

Nu vreau sa dramatizez cazul. Ca el sunt mii (zeci de mii) de astfel de copii care traiesc inca in Evul Mediu. Si care nu au nicio perspectiva de integrare in societate.  Le dam insa vreo sansa? O fi normal sa se intample asa? O fi normal ca noi sa-i privim pe ei ca pe o alta specie? Inferioara… Si sa nu miscam niciun deget?

Am cunoscut un copil de tigan si am vorbit vreo doua ore cu el intr-o carciuma. Era ca un… burete. Vroia sa stie de ce leul mananca girafa si nu invers si ce ispravi putea sa faca Picaciun cu ale lui puteri de pokemon. Cand a aflat ca Alba ca Zapada i-a certat pe pitici ca nu s-au spalat pe maini inainte de masa, a aruncat o privire lunga in palma si a fugit la toaleta din spatele terasei. A revenit imbujorat si ud pe mana….

Advertisements
11 Comments leave one →
  1. August 24, 2009 10:23 pm

    Esenta povestii nu e “rasa” , in opinia mea esenta apartine CELUI CARE INTELEGE! Din pacate nu sunt sungurii copii avizi de cunoastere, de “altceva”!

  2. August 24, 2009 11:00 pm

    Poate ca acest copil si multi altii ca el ar avea o sansa daca oameni ca Elena Udrea, Monica Ridzi, Adrian Nastase si altii ca ei nu ar fi scapat nepedepsiti pentru tot ce au facut!

  3. August 25, 2009 8:26 pm

    ariane – doar ca nu au aceleasi sanse. Ne place sa credem, pentru ca e mai confortabil, ca asta ar fi vina mediului caruia ii apartin. Ceea ce nu e intotdeauna adevarat…

    romania inedit
    – poate ar avea o sansa in plus prin schimbarea sistemului, ceea ce nu s-ar realiza doar cu atat.

  4. August 25, 2009 10:09 pm

    Poate ca schimbarea sistemului nu s-ar realiza doar cu atat, dar ar fi un inceput!

  5. August 26, 2009 8:51 am

    romania inedit – ar fi, dacă subiectul ar interesa pe cineva cu adevărat, ceea ce nu pare să fie cazul. Rămâne doar una din multele povești de viață, și atât.

  6. August 26, 2009 9:11 am

    Cunosc şi eu o poveste de viaţă, dar nu direct, ci întâmplată unui prieten:

    El împreună cu fiu-său mergeau spre o fâneaţă, fiecare având pe umar câte o coasă si o furcă. Drumul trecea printr-un cătun de ţigani. Lângă una din case, un tată îşi certa copilul pentru nu ştiu ce motiv şi, văzându-i pe cei doi trecând pe drum, îi arată cu degetul şi se răsteste la copil: Ce, mă? Vrei să ajungi să munceşti ca românii?

    Dar bineînţeles că acesta e un caz izolat, majoritatea ţiganilor, după cum ştim, au mare respect pentru muncă, dar nu o practică fiindcă sunt defavorizaţi.

  7. August 26, 2009 9:36 am

    Adrian – nu putem ignora excepțiile, chiar dacă n-au devenit o regulă. Știm toți că predomină genul menționat de tine, îl întâlnim zi de zi sub diverse forme.
    Dar de fapt, ignorăm ambele tipuri, din simplul motiv că tot nu există soluții, cel puțin la nivel de țară. Iar o soluție la nivel comunitar (cred, unica acceptabilă) e deocamdată imposibil de găsit.

  8. August 26, 2009 6:43 pm

    Atâta vreme cât statul român va tolera existenţa statului paralel ţigănesc, nu se va găsi nicio soluţie.

    • August 26, 2009 8:07 pm

      Adrian – opinie pe care o susțin de câțiva ani (și mai ales de la cazul Mailat încoace) – România nu poate gestiona singură această problemă, pe de o parte pentru că nu poate, iar pe de alta, pentru că e deja o problemă internațională. E necesară o soluție la nivel comunitar. Evident, alta decât închiderea granițelor pentru rromi, interzicerea dreptului de acces pe durată determinată sau repatrierea celor aflați în închisoare outside borders.
      Soluția la nivel UE ar trebui, în viziunea mea, să pornească de la un plan comun de măsuri (am sentimentul că mă exprim ca un politician…), care să țină cont de particularitățile fiecărui stat în parte și, desigur, să prevadă și resursele de finanțare. Prin planul ăsta nu înțeleg nici culturalizarea forțată (am văzut că nu ține).
      N-aș putea spune exact ce ar trebui să includă – dar experții Parlmentului European sunt probabil în măsură să o facă…

  9. selena permalink
    September 1, 2009 12:31 pm

    Pe cat de real pe atat de trist.
    Cu acest articol as trage un semnal de alarma catre autoritatile ce “fura” copii saraci dar iubiti si-i baga in orfelinate de unde “marile vedete” ii cumpara si-i exploateaza sexual la petreceri.

    Bunicii, parintii n-au mancat mereu mancare gatita, nici prajituri, nici jucarii n-au avut in afara de papusi de carpe sau bete dar majoritatea au fost fericiti si iubiti.

    Nu exista un tipar pentru a-ti iubi copii, exista o autoritate mizerabila ce a gasit cea mai ieftina solutie “de a desparti familii”.

  10. September 2, 2009 6:35 am

    selena – Articolul s-a dorit într-adevăr un semnal de alarmă, pentru că am fost întotdeauna deficitari, după decembrie 1989, la capitolul ăsta. Protecția copilului, așa cum se aplică la noi, nu pare de mare folos. Dar subiectul nu mai e la modă – o să revină doar dacă mai apare vreun caz scandalos, de adopție sau maltratare. Și atunci o să revină doar în presă, nu cred că sunt șanse să ne așteptăm și la modificări legislative.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s