Presa fără jurnaliști
Unica soluție de ieșire a presei din criză – dispariția jurnaliștilor și înlocuirea lor cu mașinării electronice. Nu de genul tonomatelor, ci al roboților inteligenți din filmele SF. Ideea s-a născut acum ceva vreme în laboratoarele Universității NorthWestern din Illinois.
Primul produs jurnalistic fără jurnaliști va fi un buletin TV, intitulat Știrile de la ora 19 (News at seven). Nu-i o concurență a Observatorului de 19, ci un altfel de Jurnal, bazat pe asocierea imaginilor filmate de pe siteuri care tratează același subiect. Acesta va fi prezentat de personaje virtuale dotate cu voci electronice (robotice ar fi termenul potrivit). Până și textul știrilor va fi generat automat, de către același program.
Inițiatorii proiectului susțin că rezultatul va depăși cu mult ceea ce oferă presa actuală. Ei și-au propus să-l extindă în mai multe sfere. În câțiva ani, n-ar fi exclus să asistăm la talk-show-uri sau ediții speciale complet robotizate.
Aveți aici versiunea de probă.
Blog de Freelancer 
Tot tonomatele sunt mai bune !
???????????????????????????????????????????
Deci de la era tonomatelor se prefigureaza migrarea spre era automatelor!
Si Oamenii cu inteligenta neafectata si neartificiala unde se vor refugia? Opiniile si atitudinile vor fi “criogenate” pana la un viitor mai bun?
Sa incercam sa traim cu fise si sa “evoluam” la viata pe baza de “cip”?
Sa punem de-un nou slogan… Mai bine automat, decât tonomat! Oamenii de care vorbești vor migra spre laboratoarele de cercetare care concep astfel de proiecte. Drept e că nu știu dacă vor migra spre postul de cercetător sau spre rolul de cobai, dar asta-i deja o dilemă a viitorului.
no, no, Nadia dragă…mai bine cu tonomatul…că măcar pot sa-i urez ceva suav printre buze atunci când bate câmpii fără să am senzatia ca vorbesc singura !!!! 🙂
Adevărul e că ideea jurnaliştilor robotici îmi crează o senzaţie vecină frisoanelor de gripă (porcină ori ba). Dar cum procentul umanilor spălaţi pe creier creşte în progresie astronomică, peste ceva timp chiar s-ar putea să mă bucur de postul tau…oricum, multam, de asta chiar nu auzisem.
Gabi, unii (așa-ziși) jurnaliști ai zilelor noastre îmi dau aceleași frisoane. Deseori (tot mai dese…) mă întreb dacă nu mă uit la roboți cu față umană. Aș prefera să-i știu roboți de-a binelea…măcar aș avea o explicație pentru (pseudo)inteligența artificială. Și desigur, le-aș găsi circumstanțe atenuante, aș face oarece cursuri de programator și mi-aș deschide un blog să le analizez public. Oricum ar fi-avantaj eu, modestul cititor-audiență.
ca-n surogates si alte sf-uri 🙂
Adică te uiți la ele mai ales când n-ai ce face? Da, bine ai zis, surogate. Dar e fain, că un surogat nu-ți cere drepturi de autor, concediu de odihnă, asigurări medicale și alte alea, tot mai rare în peisajul jurnalistic.
In Romania nu mai e S.F. ci ne indreptatam cu pasi repezi spre o societate campeneasca fara presa si fara jurnalisti – ad-literam!
…si fara societate. O societate fara societate. Dragut viitor!
ne asteapta 😀
God bless us!