Skip to content

News Report

November 2, 2010

O carieră în televiziune? Sună bine. Cu două condiții- să știi ce te așteaptă, și să nu fii atât de blazat încât să-ți gândești următorii pași în termeni pur comerciali.

O lecție de jurnalism comercial, după care-aș pune întrebarea… recunoașteți postul TV și personajele?

Advertisements
14 Comments leave one →
  1. November 2, 2010 5:10 pm

    Sa fie vorba de iRealitatea Tv sau de trustul condus de Adrian Scarbu ? !? 😉

  2. November 2, 2010 5:12 pm

    Acum imi dreg vocea, ca nu se stie. HM, Hm, HM si puncte puncte….

  3. November 2, 2010 5:15 pm

    Eu cred ca jurnalistii ar trebui sa invete in scolile de jurnalism ca nu exista institutii de presa independente , exista doar interese divergente , si mai ales ca presa este o afacere in care investitorii nu intra neaparat ca sa castige bani , asa ca nu trebuie sa lucreze pe gratis , doar din respect pentru meserie .

  4. afrimescu permalink
    November 3, 2010 8:18 pm

    Parcă am fi ciumaţi!
    Bună,
    încerc să înod un fir de-acolo de unde “romania inedit” îl dusese. E-adevărat că în Romania nu mai există presă independentă, aşa cum nu mai există nici presă de investigaţii. Există presă de scandal, un “soi” de presă economică, presa mascată de partid (de regulă plătită de Putere) şi o imensă şi periculoasă tendinţă de tabloitizare generală a mass media romană. Invesitorul în media care încercă să rămană în afara jocului politic este “mancat”, făcut franjuri şi finalmente închis. Jurnalistul independent sau cel echidistant, jurnalistul autentic, este tot mai izolat de către ceilalţi “confraţi”. A ajuins să fie considerat ca un ciumat. Eforturile lui pentru stabilrea oricărui adevăr sunt luate în deradere, bagatelizate şi aruncate în derizoriu, iar el tot mai marginalizat: “Cine dracu se mai cree şi-ăsta de se “p…ă” contra vantului?!” Se ajunge pană acolo (doar e foamete mare nu-i aşa?!), încat unii acceptă o simbrie, poate de loc derizorie, pentru susţinerea unor adevărate campanii de terfelire a numelui acelui jurnalist, care îşi face onest meseria, care vrea să rămană în afara intereselor de grup sau de partid, care chiar crede în profesia aleasă cu peste 20 de ani în urmă. Ce le rezrvă viitorul unor astfel de jurnalişti, pe care grosul colegilor lor îi cconsederă, în cel mai bun caz, “nişte bieţi naivi”? Nimic bun, întrucat puternicii zilei, care i-au fost subiecte, au grijă, chiar veghează la marginalizarea lui. În timp ce jurnalistul onest, poate chiar crăpa de foame, se poate muta în canalele oraşelor, ceilalţi îşi rotunjesc conturile, îşi mai ctitoresc cate-o viluţă, îşi mai cumpără o limuzină, două, cate un jeep şi chiar elicopter. Ce-a avut, şi ce-a pierdut presa din Roamnia!? “Nimic! Tot rebuia să crape într-o zi!”. Cat despre cititorii lui, în eventualitatea (în care a avut un segment de cititori), cum n-au nicio putere, se vor mur mulţumi cu lamentări în genul: “Lasă că, prea şi-o luase cap! Prea se credea şi ăsta buricu’ pămantului! Şi pană la urmă, la ce i-a folosit?! N-a ştiut că “viaţa” (impactul), oricărui articol, din oricare cotidian, este doar de-o zi?!” Mda! La doar atata efemer îşi permite un jurnalist să spere, să rămană în memoria cititorului. La o zi sau cel mult două. Restul e fandoseală. Ca să fii Istorie ar trebui să te numeşti CTP, SSR, Nistorescu, Esca, Andreea Marin, Turcescu, Moraru sau măcar Diaconescu (!). Ei sunt “crema”(?!). O eventuală Istorie a presei romaneşti doar atat va consemna. Restul suntem doar nişte iluzii deşarte.
    Cu prietenie – ş.d.afrimescu

    • November 28, 2010 6:43 pm

      Cata dreptate ai… Practic, nu mai putem vorbi de jurnalism independent. Si nici nu cred c-a fost cazul vreodata, dupa decembrie 89. Independenta e o chestiune pur relativa- in raport cu cine sau cu ce? cu patronatul? cu puterea?
      Cat despre crema…ei sunt pur si simplu mediatizati. Si atat. Nu sunt istorie, nu fac istorie, nu schimba istoria…

  5. November 6, 2010 4:42 pm

    @afrimescu: trist și adevărat ce spuneți… dar și marginalizații au vina lor – lipsa de solidaritate și curaj ar fi doar două aspecte. Vorbim fie de un sentiment de eșec demobilizant la cei cărora li s-a întâmplat, fie de lașitate și o naivă credință că dacă își țin capul plecat, poate lor nu li se va întâmpla – la cei care încearcă să supraviețuiască drept într-un sistem strâmb. Nadia poate depune mărturie despre cât a ajutat-o solidaritatea de breaslă…
    Și a da vina doar pe moguli și jurnaliști mercenari nu rezolvă esența problemei. E ca și cum te-ai supăra pe cap atunci când te doare de la o criza de bilă. Starea media e cel mai veridic simptom al unei societăți bolnave…

    • November 28, 2010 6:45 pm

      Solidaritatea nu m-a ajutat la nimic. Aproape n-am simtit-o. Cu totii tinem prea mult la posturile noastre ca sa ne mai pese de altceva…

  6. afrimescu permalink
    November 20, 2010 11:51 am

    Suna ca o gluma, povestea asta cu solidaritatea de breasla. In cazul meu “solidaritatea”de breasla a functionat exact invers. “Colegii” de breasla au fost cei care m-au izolat primii, desigur la indicatiile pretioase ale celor despre care am scris de-a lungul timpului, dar si dintr-un soi pagubos de invidie a jurnalistului de presa de provincie, care este in stransa legatura cu jocurile politicii locale. Nimeni nu s-a solidariyat vreodata cu mine, desi am fost sechestrat timp de mai bine de-o jumatate de zi, sparta locuiná, procese, alergat, dat afara din conferintele de presa (ale PSD), semnatura interzisa in presa locala, injurat, bestelit, amenintat cu moartea, dat cu masina peste mine pe trcerea de pietoni, etc. Nu s-au slidarizat cu mine nici macar aceea pentru care scriam, ce sa mai vorbim de restul colegilor din presa. Asa ca, desigur suna frumos principiul asta numit solidaritate (solidarnos), numai ca, la noi la romani nu a functionat niciodata, decat poate in justitie (ca sistem), in sanatate si in general acolo unde au existat interese de grup. In rest, si in presa cu atat mai putin, nu a existat solidaritate, desi as fi avut atata nevoie de ea. Cu atat mai mult cu cat eu le-am luat colegilor deseori apararea in fata abuzurilor altora asupra lor. Nadia poate fi un caz fericit, dar nu o regula. Poate fi exceptia de la regula. Nu incerc sa va contrzic, dar cel putin cel putin in cazul meu, lucrurile stau intocmai cum vi le-am relatat. Cu prietenie-afrimescu

    • November 28, 2010 7:02 pm

      M-am considerat intotdeauna un caz fericit. Probabil, a fost un simplu noroc, o conjunctura favorabila, sau chiar mai multe- asa cum spui, exceptia de la regula… Insa, de-a lungul anilor, am avut numerosi colegi in situatii similare cu cea a ta. Te inteleg foarte bine. Si nu e nimic de facut…

Trackbacks

  1. Tweets that mention News Report « Blog de Freelancer -- Topsy.com
  2. Ma vand ieftin. La bucata. Vezi lista de preturi. | McGogoo’s Hell - Suburban philosophy
  3. The power of software – (9 Replies) | I love Watches!
  4. FS: Blancpain Fifty Fathoms Vintage – (0 Replies) | wow nice watches!
  5. Advertising Agencies

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s