Skip to content

Egypt – case study

February 17, 2011

Web-ul participativ si-a spus din nou cuvantul, in cazul Egiptului. N-a facut revolutia, dar a declansat-o. Mai mult, a organizat-o si a dus la bun sfarsit prima sa etapa. In conditii atat de bune, incat rolul retelelor sociale in desfasurarea mini-revolutiei din Egipt a devenit deja studiu de caz.

Retelele sociale egiptene si blogosfera nationala sunt o alternativa bine informata a mediei clasice. Ambele structureaza opinii diverse, de la cele ale opozitiei pana la cele ale simplilor cetateni. Desi actioneaza descentralizat,  au oferit egiptenilor posibilitatea discutiilor libere si calea de a lua decizii colective. Utilizarea lor intensa, incepand din decembrie 2010 – cu precadere, a Facebook si Twitter, a contribuit decisiv la schimbarea regimului aflat la putere, provocand sau accelerand evenimentele in derulare.

Schimbarea a fost posibila nu numai pentru ca egiptenii erau satui de vechiul regim, ci si pentru ca tara dispune de peste 20 milioane de utilizatori activi ai Internetului (locul 21 in lume). Mai mult, engleza si franceza (principalele limbi utilizate pentru comunicarea mesajelor, alaturi de araba) sunt cunoscute de populatia educata. In aceste conditii, se poate spune ca social media a avut drept tinta un anumit segment demografic –  populatia tanara, cu studii medii/superioare, capabila sa preia si sa transmita mesajele mai departe, mentinand legatura cu restul lumii.

Retelele sociale au venit in sprijinul grupului de revolutionari, din mai multe puncte de vedere.

  • Propaganda anti-regim … fie ea si pentru o cauza buna. A avut loc, in mare parte, prin intermediul paginii Facebook  cu peste 700000 de fani, “Suntem toti Khaled Said, (bn militant ucis de politie). Aici s-au facut auzite primele indemnuri la revolta. Administratorul sau, Wael Ghonim – responsabil de marketing al Google pentru Orientul Mijlociu si Africa, a fost arestat pentru 12 zile dupa declansarea protestelor. Dupa recenta sa eliberare, a devenit un simbol al revolutiei.
  • Organizarea protestelor de strada si difuzarea mesajelor-cheie… incluzand coordonarea demonstratiilor din 25 ianuarie si stabilirea in comun a celor mai bune locuri pentru a protesta.
  • Cresterea numarului de participanti la revolta. In seara precedenta primului mare protest, peste 87000 de internauti au confirmat ca vor incepe lupta impotriva puterii.
  • Sensibilizarea opiniei publice. Pe toate canalele de comunicare, s-au transmis – intr-un limbaj concis si cu atat mai emotionant cu cat a fost dublat de imagini- intamplari de la fata locului. Cu accent pe batai, asasinate, haos, interdictii. Mesajele au avut un puternic impact emotional si au dus la mobilizarea opiniei publice internationale.
  • Fortarea unei reactii internationale… incepand de la circulatia la scara larga a informatiilor dintr-un Cairo in haos, pana la punctul de mai sus. A avut efect, deoarece altfel, marile state ar fi ramas simpli spectatori. Si asta, din doua motive. Fie ca Egiptul reprezinta un aliat traditional in Orientul Mijlociu, fie din teama ca vor asista la un efect de domino in lumea araba- o lume si asa instabila. Neutralitatea a devenit insa doar un vis. Numarului mare de informatii publice provenind din Egipt a obligat marile puteri sa formuleze un punct de vedere (mai mult sau mai putin oficial, fie el si declarativ).
  • Comunicarea de criza. Exemplele sunt numeroase… Printre ele, cel al Departamentului  de Stat al SUA, care a folosit retelele sociale  pentru transmiterea de informatii privind evacuarea cetatenilor sai din Egipt.

Solutii alternative de comunicare… s-au gasit, de la internetul de mica viteza la radiocomunicatii si mesagerie vocala via web. Gratie acestora, tentativele puterii de a tine secrete evenimentele din tara, impiedicand comunicatiile exterioare, nu au avut mare efect.  Internautii au folosit putinele saituri care mai puteau fi accesate (printre care cel al Bursei din Cairo), utilizand proxy pentru a impiedica autoritatile sa identifice locatia conexiunii.

  • Conexiune de mica viteza. Mai multe organizatii au oferit egiptenilor posibilitatea de a sparge blocada internautica instituita de guvernul de la Cairo. Liniile telefonice fixe – care au continuat sa functioneze, au dat posibilitatea realizarii unei conexiuni de mica viteza, prin intermediul unui modem 56K, scos din uz de ceva vreme. O serie de provideri internationali au pus la dispozitie numere speciale de conexiune pentru egipteni – transmise tot prin retelele sociale.
  • Comunicarea prin unde radio (proiect al Telecomix/, pentru curiosi)… contestat deocamdata de catre organizatiile de profil, proiectul a facilitat transmisia de radiograme de catre egiptenii radio-amatori, cu sau fara licenta internationala. Prea complicat pentru a intra in detalii tehnice, dar le gasiti aici. Echipament necesar pentru a intra in eter pe postul de radio virtual– un calculator, un microfon si niste boxe. A fost doar o varianta de rezerva, deoarece limita comunicarea la statele din jurul Egiptului.
  • Mesaje vocale via Twitter. Posibile datorita unui serviciu ce leaga telefonia de Inteernet. Serviciul a devenit operational in cateva zile, si e o coproductie a Google, Twitter si SayNow (companie intrata in portofoliul Google exact in D-Day, 25 ianuarie). Google a pus la dispozitiei trei numere de telefon, permitand egiptenilor sa transmita mesaje directionate automat catre o pagina web si apoi spre Twitter (contul @speak2tweet, tag #egypt).

N-as vrea ca acest post sa fie considerat o pledoarie pentru revolutiile web2.0, oricat de fascinanta e posibilitatea de a le declansa astfel. Si nici nu uit ca retelele sociale au si limite, si defecte. Incorect utilizate, se pot transforma intr-o arma cu doua taisuri (exp. compania Vodafone, obligata sa transmita mesaje pro-Mubarak, ca si cum ar fi provenit din partea clientilor sai).  Cu toate acestea, capacitatea de a permite organizarea si comunicarea, pluralitatea de opinii exprimate, posibilitatea de a obtine informatii via Web-ul participativ demonstreaza ca retelele sociale dispun de mecanismele cu ajutorul carora se pot declansa revolte populare si produce schimbari politice.

Advertisements
10 Comments leave one →
  1. February 17, 2011 3:57 pm

    Acuma CIA isi freaca mainile de bucurie ca revolutiile au devenit mai ieftine , asa ca sa te tii revolutii .
    Eu astept revolutia din China .

    • February 17, 2011 6:43 pm

      E si asta o interpretare… dar sa nu uitam ca nu Agentia face bugetul!
      Revolutiile sunt poate mai ieftine, dar infinit mai complicate.

  2. February 17, 2011 4:20 pm

    @romania inedit. cred ca treaba asta din Egypt si Bahrein nu prea ii cade bine la stomac lui CIA. Vezi dezbaterea pe tema ajutorului financiar acordat de SUA lui Moubarak. Revolutiile au fost facute pe twitter in lumea araba pentru ca presa clasica nu e nicidecum institutia cea mai de incredere, fie ea locala sau internationala.
    Uite ca revolutiile astea n-au reusit chiar in tarile in care CIA ar ca avea interes sa produca o revolutie: Iran si Syria.

    • February 17, 2011 4:26 pm

      Acuma in orice razboi mai exista si pierderi colaterale , si cred ca schimbarea asta avantajeaza SUA .

    • February 17, 2011 6:49 pm

      Efectul dominoului – daca intr-adevar se va produce, asa cum se anticipa de la inceputul protestelor din Tunisia, ne va afecta inevitabil si pe noi, din aceasta parte a Europei.
      Oricum, in Egipt, as spune ca a trecut partea cea mai usoara. Greul de-acum urmeaza… Tranzitia spre democratie, sub controlul lui The Egyptian Army, mi se pare al naibii de discutabila! Desigur ca vor urma miscari de genul vechea garda versus reformisti, etc etc… (ma uit spre Turcia ca sa am un exemplu concret).

      • February 17, 2011 6:57 pm

        Eu cred ca in mod evident s-a urmarit ca Egiptul sa urmeze modelul turcesc , pentru ca Egiptul a fost studiat bine de tot si s-a constatat ca se poate intampla o astfel de transformare .

        Schimbarile astea au aparut atunci cand SUA si-au dat seama ca nu mai pot suporta cheltuielile pentru aparare si ca democratia emai ieftina decat mentinerea pacii in zona .

  3. February 17, 2011 7:10 pm

    N-as merge atat de departe. As lega mai degraba Egiptul de Tunisia – probabil, cele intamplate acolo au fost un semnal pentru egipteni, si totodata, un soi de asigurare ca pot actiona intr-o maniera similara. Precedent plus intamplare, egal 25 ianuarie.

  4. brindusa permalink
    February 17, 2011 9:37 pm

    Si o completare!

    Egipt: Vestitorul unei noi ere
    De John Perkins

    Evenimentele din Egipt au marcat un nou echilibru de putere între oameni şi corporatocraţie.

    Am fost in calitate de asasin economic în Egipt în anii 1970, precum şi în Iran, Arabia Saudită şi alte părţi din Orientul Mijlociu. Mi-au fost puse multe intrebari despre revoltele politice recente din Egipt şi as dori să partajez o parte din acestea cu raspunsuri pe care le intuiti’
    Evenimentele recente din Orientul Mijlociu sunt semnificative pentru aceasta noua era in care noi, populatia, preluam inapoi puterea noastră. A început în America Latină, unde 10 ţări – care pentru mulţi ani -au fost conduse de dictatori sprijiniti de CIA- preşedinţi aleşi care au stat drepti in fata corporatocraţiei. Acum, o mişcare similară a deseminat în Orientul Mijlociu.
    Egiptul a luat in sfarsit atitudine împotriva statului tiranic al lui Hosni Mubarak, care, impreuna cu propriile servicii secrete şi ajutor din partea CIA şi agenţiilor americane de ajutororare, a creat condiţii insuportabile pentru majoritatea cetăţenilor. (Cu excepţia Irak şi Afganistan, Egipt este cel de-al doilea mare beneficiar al ajutorului acordat de SUA inclusiv militar, dupa Israel.)
    Se estimează că 40 la sută din egipteni trăiesc sau sub pragul sărăciei. Regula lui Mubarak este simbolica pentru multe ţări în care corporatocraţia (în numele democraţiei) pune oameni la putere astfel încât acestia vor menţine status quo-ul acestora facandu-le mai bogaţe si mai lacome – un sistem de care beneficiază acei care au nevoie beneficii.

    O lecţie importantă din partea Orientului Mijlociu este că trebuie să facem apel la noi insine pentru a iniţia schimbarea. Este timpul să spunem “NU” baronilor hoţi ai corporatocraţiei care au furat ţările noastre. În SUA, crizele economice plus războaiele şi politicile guvernamentale de care beneficiaza Marile Afeceri, ar trebui să ofere suficienta inspiraţie pentru a ne motiva în luarea de măsuri. Până de curând legile noastre au fost făcute de către oficialii aleşi, dar acum ele sunt mestesugite de catre lobistii corporatiilor.

    Guvernele care isi concentrează politicile lor în primul rând pe atingerea unor marje de profit mai mari pentru cei bogaţi sunt, fără excepţie, guvernele corupte. Când oamenii mor de foame, nu au asistenţă medicală adecvată, lucreaza în condiţii sub-standard de munca şi îndure pericole de mediu – toate de dragul câtorva bogatii – atunci este timpul să se debaraseze de acel guvern.
    Sunt adesea întrebat dacă cred că democraţia este un sistem bun, în comparaţie cu altele, în ciuda defectelor sale. Am răspuns că sunt în favoarea democraţiei. Cu toate acestea, mă tem că forma noastră actuală de guvern din SUA nu respectă definiţia democraţiei sau a unei Republici.

    În fapt, cu “democraţia” şi “republica” asasinii economici şi sacalii fac comert ambulant in alte ţări, creand un mutant care vizează asigurarea unei linii de desfasurare pentru investitori, în timp ce în pentru majoritatea a cetăţenilor inchide posibilitatea de avansare semnificativă a acestora.
    Când poporul se revolta, conducătorii incearca sa se asigure ca planurile de a scăpa de a accepta responsabilitatea pentru nedreptăţile cauzate de politicile lor vor avea efectul scontat. Vedem acum cazul lui Mubarak în Egipt.
    Vă îndemn să sprijiniti aceste mişcări de pe glob – inclusiv în SUA, dar acum, astăzi, să sprijinim poporul egiptean. Sprijiniti căutarea lor pentru un guvern just si durabil. Cerereti ca toată lumea sa aiba dreptul la libertate de exprimare şi sa lupte împotriva tiraniei…….
    …………………………………………………………………………………………………………………………
    Despre John Perkins
    John Perkins este autorul de bestselleruri Confesiunile unui asasin economic, Istoria secretă a Imperiului american, şi noua carte, Hoodwinked: Un asasin economic dezvaluie de ce Piata Financiara a facut implozie .

    • February 18, 2011 5:34 am

      Multumesc, Brandusa! O sa caut cartea. Titlul e foarte inspirat- noua era. Cat despre vestitor, inca nu-mi e clar cine joaca rolul asta.

Trackbacks

  1. Egypt – case study

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s