Cei 11 magnifici se despart
Cei 11 magnifici ai primei echipe PR2.0 predau ștafeta. Internshipul nostru se apropie de final. Am trecut prin multe saptamanile astea… Twitter, Facebook, LinkedIn, Yahoo group, Socialtext, Google, Messenger… Sorin Tudor ne-a plimbat prin toate, ne-a invatat sa ne folosim de toate. Ce-am facut fiecare, stie… nu prea stie – dar o sa afle acum (sub rezerva sfantului anonimat), ce-am comentat intre noi la vreme de zi si de noapte, ce momente triste sau comice-am avut…
Ne despartim online, asa cum ne-am si cunoscut. Ar fi multe de spus. Emotiile ne-au cam coplesit, acum, la ultima noastra intalnire oficiala. Asa ca voi spune ceea ce conteaza – multumesc Sorin, multumesc echipei!
Si, cum concluziona o colega foarte inspirata… dincolo de toate astea, ramane bucuria ca am aplicat si nostalgia ca se termina…
Ce-a fost și cum a fost
- Am disparut temporar in PR 2.0. Nu stiu cum o sa iasa PR 2.0 din treaba asta, dar eu o sa ies cu o experienta in plus. Una pe care le-as recomanda-o si jurnalistilor, si PRistilor si bloggerilor… (16.07.)
- Internship 2.0 a intrat in etapa a doua. Cateva detalii pe LinkedIn si Facebook, (21.07.)
- Politicianul ecologist Dan Dumitrescu mi-a acordat primul twinterviu din cariera sa… Si pentru mine a fost o premiera… (21.07.)
- Cum folosesc politicienii social media în campanie? de ce-și fac bloguri și cam ce-ar trebui să scrie sau nu pe ele? Despre toate acestea, Dorina Guțu, director executiv Fulbright Romania și expert în comunicare politică, într-un interviu acordat în cadrul proiectului PR 2.0. (23.07)
- Azi a intrat cu dreptul în online-ul românesc ultimul și cel mai dinamic proiect din domeniu, pr365ro. Lansat de Sorin Tudor și cei 11 magnifici din echipa primului internship exclusiv online din România, PR 2.0, acesta e destinat fanaticilor PR și Web 2.0, dar și celor care vor să învețe să comunice mai modern, mai rapid, mai eficient. (23.07.)
Ce n-a știut Sorin…
Franturi de mesaje, selectate din chat-urile private ale noastre, ale celor 11. Fiecare autor isi va recunoaste comentariile. Nu dau nume, ramane intre noi!
- Deadline la 5… yeah right. Silviu zice că n-are net, Cosmin e pe drum spre Barcelona, restu lumii nush ce face.
- Nu am avut net 2 zile. Azi am stat 5 ore in Mc Donalds de la Gara de nord sa am net. Am revenit, nu radeti… tot la Mc, Gara de nord.
- In conferinta nimeni nu mai spune nimic, si docu a ramas in stadiu’ nascut mort. Dar pastram echipele 1 si 2?
- Temele le-am strecurat printre ale jobului... Vrei sa terminam docul acuma? ca eu as pleca home, incuie astia birourile.
- Deci ramane structura aia pe portocaliu?
- Am schimbat in acelasi timp, io cu cratima, tu fara. Cum il lasam? Dupa noul DOOM e corect fara.
- Conexiunea catre server a fost blocata de firewall… Iti propun sa ne ducem iar in docul pe Google. Adica vorbim intre noi pe mess, si modificam docul sheruit pe Google.
- Hai sa facem breakdown pe acesti pasi. Si vorba lui Sorin, ar trebui sa ne dam roluri sau ceva.
- Stai ca facem yet another google doc. O sa bagam si mail, sa fie pentru posteritate.
- Nu mai avem nimic de facut azi. Asa ca, draga Nadia, poti dormi linistita… ne auzim maine la 10.
- Eu ma uit la asta… “Ce text punem pe pr365? Ce text punem pe bloguri? Pe Facebook? Pe LinkedIn?”
- In sfarsit m-a lovit. Ideea adica. Doar ca o sa-mi ia 300 de ani…
- Eu astept wikendul sa dorm intens sa nu mai am teme. M-a cam obosit scoala asta de vara.
Un rămas bun oficial
Magda – a fost o experienţă unică din care am învăţat enorm de multe, o experienţă de care foarte puţini studenţi au parte şi nu neapărat din lipsă de oportunităţi. Le recomand să se înscrie la Internship 2.0 din două puncte de vedere: 1. este singurul pe acest domeniu deschis lor şi 2. vor învăţa că lucrurile nu stau chiar aşa cum le sunt prezentate de profesori – ca de obicei, practica nu se suprapune cu teoria din multe aspecte. Internshipul mănancă mult timp şi e greu pentru o persoană neexperimentată, dar satisfacţia e mai presus de toate. Îi mulţumesc lui Sorin Tudor pentru şansă şi pentru răbdarea pe care a avut-o cu noi.
Adela– Stii ce mi s-a parut mie cel mai greu la internship-ul asta? Lucrul pe echipe. Mi-am dat dizertatia pe probleme de comunicare in echipele virtuale – ar fi iesit un studiu de caz perfect in ultimele saptamani. De la faptul ca fiecare era disponibil la alte ore pana la exasperarea ca nimeni nu-si asuma un rol “managerial”, de la mediile de comunicare care ne sabotau si cuvintele care pentru fiecare aveau alte sensuri pana la lipsa comunicarii non-verbale, le-am bifat pe toate… isn’t it ironic?
Sandra – pentru mine a fost o experinta misto si consider ca merita sa treci printr-o astfel de experienta fie ca esti sau nu foarte into online. Mi-a prins bine documentarea pentru materialele pe care le-am scris in prima perioada a internship-ului: am aflat lucruri noi si mi-am reamintit lucruri pe care deja le stiam. Mi-ar fi placut sa pot acorda mai mult timp internship-ului si sunt sigura ca ce am invatat/ acumulat/ dobandit in aceasta perioada imi va fi folositor pe viitor.
Anamaria – sub toate astea, ramane bucuria ca am aplicat si nostalgia ca se termina. Am invatat multe, am cunoscut oameni de calitate, mi-am depasit parte din reticentele legate de online, m-am reapucat de blogging, mi-am facut cont pe Twitter. S-ar putea spune ca m-a schimbat si ca m-a pus nu numai intr-o alta lumina dar m-a pus si in valoare.
Mihai – O experienta interesanta si unica, pentru ca totul s-a desfasurat online – in care ai foarte multe de invatat si din care, odata iesit, ai o viziune adecvata asupra PR-ului.
Mai multe din culisele acestor saptamani, gasiti aici.
Blog de Freelancer 
E minunat ca s-a intamplat si bine ca s-a terminat? 😉
romania inedit – orice lucru bun must come to an end…
Daca mai aud de social text ala o singura data, dau in lesin 🙂
Bombitza – oare de ce?
„Câinii latră, caravana trece”!
Marile dosare din Argeş, mai ceva ca „Dosarele X”!
Timp de mai bine de 18 ani mass-media a tras sute sau mii de semnale, făcând să curgă nu doar râuri, ci adevărate fluvii de cerneală. S-au scris tone de hârtie cu actele de corupţie şi/sau abuzurile unor responsabili din administraţiile locale, fie la momentul marilor privatizări, fie atunci când firmele private au supt din conturile unor instituţii publice: primării, consilii locale, Consiliul Judeţean sau Prefectură. Da, şi cu ce s-a ales mass-media? Cu zeci de dosare şi tot atâtea procese de calomnie şi insultă prin presă. În rest? Nimic concret. Practic, niciunul dintre marile dosare de corupţie nu a fost soluţionat nici măcar cu începererea urmăririi penale, nu mai vorbim de trimiterea în judecată a vreunuia dintre protagonişti. În tot acest timp, a fost un fel de…”Câinii latră, caravane trece”. Şi aceasta cu toate că statul, adică noi românii, am fost spoliaţi cu zeci de miliarde de dolari. Iată doar câteva dintre marile dosare ale Argeşului, care s-au dovedit pentru Poliţia, Magistratura şi Justiţia din Argeş mai ceva ca…”Dosarele X” din serialul cu acelaşi nume.
Dosarele jocurilor piramidale
În perioada 1992-1993, numai în Argeş au fost înregistrate şi au funcţionat peste 33 de jocuri piramidale, fiecare cu mai multe puncte de lucru în diferite judeţe. Printre cele mai cunoscute au fost: „Dama cu Camelii” al ex-judecătorului Tibi Iordache, „Dumitru”, ”Ferati”, „Megacaritas”-ul lui Dumitru Bădoi şi binenţeles „Filadelphia”. Tibi Iordache, în loc să fie arestat, a fost ajutat să fugă în SUA. Patronul „Filadelphiei”, deşi condamnat la 4 ani închisoare, a executat mai puţin de un an, cu toate că a făcut peste 300.000 de victime. Iar azi este bine mersi, stabilit pe alte meleaguri Singurul care a făcut închisoare, cât pentru toţi ceilalţi la un loc a fost Dumtru Bădoi, cel care a rupt tăcearea şi a acceptat să fie publicate listele cu beneficiarii încasărilor peste rând. Ceea ce este cu adevărat strigător la cer, e faptul că niciunul dintre cei care au luat bani preferenţial de la majoritatea caritasurilor: magistraţi, poliţişti, judecători, directori de instituţii publice, nu numai că n-au păţit nimic şi nici n-au înapoiat păgubiţilor un „şfanţ” măcar din sumele încasate, dar au fost şi promovaţi în funcţii şi-au rămas şi cu viluţele ridicate şi limuzinele achiziţionate din banii încasaţi peste rând. Dar, poate că mai trist decât orice este faptul că majoritatea celor care au ridicat sume importante peste rând de la majoritatea caritasurilor sunt tocmai cei care ar fi trebuit să interzică înfiinţarea lor. Presa a scris, adică a „lătrat”, iar „caravana” şi-a văzut de drum. Nu înainte însă, ca presa să fie târâtă prin procese aproape doi ani, chiar de ex-judecătorul Iordache. Şi nu oriunde, ci tocmai la Instanţa de la Buzău.
Scandalul afacerilor cu terenurile de la Autostradă
Un alt mare dosar, dar al anilor 2000-2004 a fost a cel al afacerilor cu terenurile de la Autostrada Bucureşti-Piteşti, afaceri derulate sub guvernarea PSD. Protagoniştii acelor afceri au fost prefectul de-atunci Constantin Tamagă, cel care a împroprietărit ilegal comuna Bradu cu 194 ha din suprafaţa aparţinând de drept comunei Oarja, proprietarii terenurilor fiind în majoritate orjeni, Constantin Nicolescu cel care şi-a ajutat o cumnată să devină proprietara a 45 ha, dintr-o suprafaţa de 4,5 ha la cât avea dreptul şi o rubedenie a ministrului de-atunci al Tineretului şi Sportului, Giorgiu Gingraş. Oportuntatea acestei escrocherii a constituit-o venirea firmei Metro Cash & Care, în Argeş, firmă care avea nevoie pentru instalare de peste 45.000 mp la autostrada. Numai că unul dintre asociaţi la Metro era chiar o rubedenie de-a lui Constantin Nicolescu dar de origine italiană, ceea ce ar fi însemnat implicarea famliei Nicolescu în afacere şi nu ar fi dat bine la imaginea secretarului general al Senatului şi preşedinte al Comisiei de Control SIE din Senat, funcţii ocupate la acel moment de către dom’ Nicolescu. Şi-atunci a trebuit inventat un cumpărător, cât mai de departe, care mai trebuia să fie şi de…”bună credinţă”. Şi-a fost până la urmă „inventat”, în persoana unei tinere „afaceriste” în vârstă de numai 18 ani şi două luni. Tânăra care a cumpart cele 4,5 ha de sub Mtro la preţ derizoriu/mp, şi le-a vândut celor de Metro cu suma de 45 miliarde lei. Semnificativ este faptul că tranzacţia a fost încheiată şi parafată la un notar din Ilfov. Dar cel mai interesant este faptul, că după numai câteva zile de la parafare, au dispărut atât notarul din Ilfov, cât şi tânăra „afaceristă”. Între timp, proprietarii de drept i-au acţionat în judecată pe protagonişti, respectiv pe deputatul PSD, Constantin Tamagă, pe fostul şef al OCAOTA, pe tânara afaceristă din Capitală şi pe asociaţii de la Metro.Unii dintre proprietari au câştigat deja parte din sau etape din procese, alţii se mai judecă încă prin diferite Instanţe din ţară, iar alţii au ajuns la CEDO. Protagoniştilor, adevăraţilor vinovaţi, nu le-a fost atins măcar un fir de păr.
Dosarul ARO Câmpulung
În octombrie 2003, Guvernul Năstase a semnat cu mare pompă contractul de privatizare a Uzinei ARO din Câmpulung, prin care cubanezo-americanul John Perez a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni ARO contra ridicolei sume de 150.000 USD. O sumă care nu reprezenta nici măcar 1% din valoarea de piaţă a uzinei, numai terenul aferent fiind de…88 ha intravilan. Şi aceasta după ce uzina fusese curtată de de firme ca Mercedes şi Renault şi dincolo de faptul că privatizarea cu firma Cross Lander USA Inc s-a făcut cu încălcarea flagrantă a legislaţiei româneşti din domeniul privatizărilor. Practic, privatizarea avusese loc prin fals şi uz de fals, investitorul „strategic” de peste ocean prezentând AVAS-ului, respectiv lui Ovidiu Muşetescu, un document de bonitate fals. În legătură cu privatizarea frauduloasă a Uzinei ARO, Sindicatul ARO şi Asociaţia „Salvaţi Muscelul”, formată din foşti salariaţi ai ARO, au întreprins zeci de demersuri, atât pe lângă oficialităţile locale, cât mai ales pe lângă oficialii din Capitală: Preşedinţie, AVAS, Guvern, sau instituţii abilitate ca Poliţie, Parchet, şi Justiţie. Cu toate acestea, nimeni nu a mişcat un deget. Urmarea? John Perez a vândut, la nici o lună de la preluarea ARO, Fabrica de Scule şi Matriţe (FSM), perla uzinei din Câmpulung, pentru suma de…2,7 milioane euro. Oficial, pentru că neoficial, ar fi încasat 5 milioane euro. O primă consecinţă? Uzina a intrat în faliment în mai puţin de doi ani de la privatizarea cu firma Cross Lander USA Inc. a lui John Perez. Lucrurile însă nu s-au oprit aici. A început marea dezmembrare a uzinei, vânzarea utilajelor şi echipamentelor la fier vechi. Au fost astfel vândute (cică la fier vechi!), între 15.000 şi 30.000 de tone de utilaje, la preţul de 2.500-3.000 lei/kg, faţă de preţul pieţei care era de 7.500-8.000 lei/kg. Cumpărătorul FSM a fost firma „Montana MG”, care a achiziţionat nu doar FSM, ci şi producţia aflată la acea dată pe stoc, producţie în valoare de alte 2,5 milioane euro. Firmă al cărei patron, Gheorghe Bulugea a făcut contrabandă cu produse petroliere în timpul conflictului din fosta Iugoslavie, spărgând embargoul impus de ONU spaţiului ex-iugoslav. Cumpărătorul utilajelor ca fier vechi a fost SC „Selena” SRL Câmpulung, firmă controlată de Văcăroiu jr. Alte consecinţe? Şomaj, frământări sociale şi dispariţia singurului brand de autoturism autohton. Vinovaţi de dezastrul de la ARO? Potrivit sindicaliştilor, este „Întregul Guvern Năstase, în frunte cu Ovidiu Muşetescu, preşedintele AVAS, şi parlamentarii PSD de Argeş, dnii Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului, Constantin Nicolescu, la momentul privatizării ARO, senator şi preşedinte al Comisiei de Control SIE din Senat, Filip Georgescu şi Iustin Preoteasa, fost director general ARO, artizanul falimentului uzinei din Câmpulung, proprietarul unei averi estimate la peste 5 milioane euro, compusă din Hotel Muscel, Cabana Voinea, Băile Bughea, toate scoase mai zilele trecute la vânzare. Acestora li se adaugă un superb apartament la Paris, păstrat, se pare, pentru „vremuri de bejenie”. Şi despre această afacere presa a făcut să curgă râuri de cerneală şi din nou s-a ales cu trei dosare penale pentru calomnie, insultă şi instigare la revoltă a angajaţilor ARO împotriva patronului şi a conducerii uzinei. În dosarul cu John Perez i s-au cerut daune morale de 5 milioane USD, Iustin Preoteasa a solicitat 12,5 miliarde lei, iar Aurel Tocilă, director economic al ARO, tot 12,5 miliarde lei. Aceasta în vreme ce jaful de la ARO este estimat la aproape 100 milioane USD. Cu toate acestea, Instanţele argeşene au găsit un singur vinovat: pe Ion Cotescu, fost lider sindical şi vicepreşedinte al Asociaţiei Salvaţi Muscelul, condamnat la un an închisoare cu suspendare a pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la acte de terorism! Aceasta, în vreme ce dosarul nr. 466/2004 face naveta de peste doi ani de la DNA la DIICOT şi de la DIICOT la Parchetul General. Şi totuşi, a-nceput să se mişte şi… „muşuroiul” ăsta numit dosarul Aro (ca să-l cităm pe fostul ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu), în sensul că DNA Bucureşti a început urmărirea penală împotriva lui Goju, fost director al AVAS, care a răspuns direct de privatizarea ARO. Deşi destul de palidă mângâierea, pentru cei de la Aro, este măcar un început.
Afacerea „Cornu’ şi Lăpticul”
Mare tam-tam mare, în toamna lui 2004, pe seama licitaţiei de la Consiliul Judeţean Argeş pentru programul guvernamental „Cornu’ şi Lăpticul”. Marele perdant a fost SC „Vlăsia” SRL, câştigătorul licitaţiei fiind nimeni altcineva decât SC „Lactag” SA, al cărei adiministrator este Nicolae Oiţă Marinescu, nimeni altul decât bunul prieten şi coleg de breaslă, până în 1990, în ale autoturismelor exportate în Columbia, al preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu. Licitaţia a fost, potrivit patronului „Vlăsiei”, Aurel Săvulescu: „Trucată d’a capo al fine”. Întrebat pe ce se bazează, Săvulescu a prezentat un document de la ORC (Oficiul Român al Comerţului), în care printre acţionarii „Lactag” se aflase până în ianuarie 2004 şi SC „Atlantic Invest”, firmă al cărei patron fusese Viorica Nicolescu, soţia preşedintelui CJ Argeş Constantin Nicolescu. Numai că, în ianuarie 2004, dna Viorica Nicolescu vânduse „Atlantic Invest” odraslei lui Nicolae Oiţă Marinescu, aflat în Spania la studii. Prin urmare, conflictul de interese între conducerea CJ şi câştigătorul licitaţiei a fost cum nu se putea mai clar. Mai mult, la acea dată „Lactag” avea datorii la Fisc de câteva miliarde, cu toate acestea, a obţinut de la Administraţia Fiscală patalamaua prin care se certifica faptul că dl Oiţă Nicolae Marinescu şi respectiv „Lactag” nu avea niciun debit, nici măcar la Fisc. Patalama pe care nici nu i-a fost greu ca s-o obţină, întrucât CA şi Comisia de Cenzori ale „Lactag” erau pline „full” de funcţionari al Fiscului şi DGFP Argeş. Câteva luni mai târziu a fost descoperită şi „bomba” din ograda lui Oiţă, care era şi cercetat în dosarul 110/2004 de către Oficiului de Luptă Împotriva Spălării Banilor, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani. Suma pe care o „albise” era de 2,7 milioane euro. Luat mai atent la puricat, i s-a mai descoperit şi o evaziune fiscală de peste 13 miliarde lei. Practic, dom’ Oiţă „uitase” să mai plătească impozitul pe cei 2,7 milioane euro, sumă considerată profit pentru „Lactag”. Astfel că, la această dată, DIICOT a finalizat cercetarea penală în Dosarul Lactag şi l-a trimis pe Oiţă Nicolae Marinescu în judecată, pentru spălare de bani şi evaziune fiscală. Din păcate, va mai dura câţiva ani până ce instanţele vor da o soluţie în cele două dosare, dacă între timp, alegerile nu vor readuce la putere PSD-ul, care va face tot posibilul pentru muşamalizarea lor.
Ştefan Dumitru Afrimescu
P.S.-Scuze dacă am îndăznit prea mult poate postând acestă ancheta pe blogul dvs. Îl puteţi şterge oricând, mai ales dacă o consideraţi plictisitoare.
afrimescu – e offtopic fata de subiectul de baza… dar nu e deloc plictisitoare, dimpotriva… asa ca nu o sterg.
Musteshte de offline, hehehe, offline2.0 carevasazica…
anonim – online! de ce nu si 2.0?
@Nadia,
nu merci nu servesc, pentru moment, ca nu se stie niciodata…
Bună seara
Îndrăznesc să revin cu încă un articol, un fel d eseu social-politic. Tot ce sper este să nu plictisesc cu aceste producţii, care privesc toate segmentele unei întregi comunităţi.
Să auzim de bine şi pe curând-şt.d-tru afrimescu
Societatea Civilă alarmată?!
Cristian Boureanu şi Constantin Nicolescu, pe lista neagră a Coaliţiei pentru o Guvernare Curată!
În urmă cu mai mulţi ani, Coaliţia pentru o Guvernare Curată a dat publicităţii liste neagre cu candidaţilor pentru funcţii la demnităţi publice, inclusiv pentru preşedinţia consiliilor judeţene, care pentru prima oară vor fi aleşi prin vot uninominal. Raportul, publicat pe portalul http://www.hotnews.ro, consideră că toate partidele au ,,dalmaţieni”, dar pe primul loc se află PSD, cu 24 de candidaţi dalmaţieni. Şi ,,curatul” PDL are opt candidaţi pătaţi. Unele dintre judeţe, cum ar fi Gorjul, are toţi candidaţii unul mai dalmaţian ca altul. Pe această listă se află 56 de nume. Printre ele, şi candidaţii pentru CJ Argeş, Cristian Boureanu şi Constantin Nicolescu.
Penalii pentru sefia judetelor
Partidele nu au avut reticente in a-i aruca in cursa pe baronii locali cu dosare la DNA, unii ajunsi deja in instante, altii aflati sub urmarire penala.
• Cristian Boureanu (PDL) – Argeş – urmărit penal de DNA pentru abuz în serviciu contra intereselor statului în afacerea Loteria Romana.
• Alexandru Kiss (UDMR) – Bihor – implicat in doua anchete penale, una pentru contrabanda cu produse electronice, alta pentru materiale pornografice.
• Constantin Contac (PSD) – Botosani – a fost trimis in judecata de DNA pentru spalare de bani si fals in declaratii si obtinerea unor foloase necuvenite de 19,3 milioane lei.
• Eugen Durbaca (PC) – Galati – a fost condamnat la inchisoare in 1992.
• Ilie Morega (PNL) – Gorj – trimis in judecata de DNA in dosarul “bani pentru partid” si este cercetat pentru modul in care a dobindit peste 3 miliarde lei pentru doua din fundatiile sale.
• Ionel Mantog (PDL) – Gorj – trimis in judecata de DNA in dosarul “stramutatii de lux”.
• Nicolae Mischie (PNG) – Gorj – a fost cercetat de procurori in peste zece dosare penale, a fost condamnat anul trecut la patru ani de inchisoare cu suspendare pentru abuz in serviciu si trafic de influenta si, la un an de inchisoare, cu suspendare pentru detinerea ilegala a unei arme de vinatoare.
• Marin Ionica (PDL) – Olt – firmele sale au fost anchetate de OLAF pentru obtinerea ilegala a unor fonduri Phare.
• Gavril Marza (PSD) – Suceava – a fost trimis in judecata pentru finantarea PSD prin intermediul fundatiei “Armonia”, lucru interzis de lege.
• Trifon Belencurencu (PSD) – Tulcea – urmarit penal de DNA pentru rezilierea abuziva a unui contract de cesionare a unor terenuri piscicole.
• Ion Calea (PSD) – Valcea – condamant penal la 6 luni inchisoare cu suspendarea pedepsei in scandalul subventiilor pentru porci.
• Marian Oprisan (PSD) – Vrancea – trimis in judecata de DNA pentru obtinerea de avantaje in favoarea propriilor societati comerciale, generind Consiliului judetean prejudicii de peste un milion euro.
PSD e…”fruncea”!
In frunte se afla PSD cu 24 de candidati, buna parte dintre ei, actuali presedinti si vicepresedinti de Consilii judetene. Este vorba de Marian Oprisan (Vrancea), Ion Calea (Valcea), Vasile Mihalachi (Vaslui), Trifon Belacurencu (Tulcea), Ilie Sarbu (Timis), Liviu Dragnea (Teleorman), Gavril Marza (Suceava), Tiberiu Marc (Salaj), Ion Cindrea (Sibiu), Mircea Cosma (Prahova), Ion Calinoiu (Gorj), Nicolae Badalau (Giurgiu), Gheorghe Ana (Dimbovita), Nicusor Constantinescu (Constanta), Vasile Soporan (Cluj). Gheorghe Bunea Stancu (Braila), Constantin Contac (Botosani), Gheorghe Marinescu (Bistrita), Mihai Bar (Bihor), Dragos Benea (Bacau), Constantin Nicolescu (Arges). Şi lista rămâne deschisă. PSD este urmat îndeaproape de către PDL şi PNL. Ce ne mai rămâne de făcut?! Alegerile, desigur au trecut şi cei mai mulţi dintre aceşti „dalmaţieni”, candidaţi la şefia consiliilor judeţene, în ciuda atenţionărilor societăţii civile, au fost bine mersi aleşi în funcţiile pentru care au candidat. Mai puţin Mischie. Şi-atunci, cum dracului să nu te întrebi: „În ce ţară trăim?!, sau între ce fel de oameni?! Ori, cu ce fel de oameni e populată”! Ştim doar să ne lamentăm cu sofisme ieftine în genul: „Ne merităm soarta!” sau „Avem conducătorii pe care-i merităm!”, dar nu suntem în stare, nici după 20 de ani, să rupem odată pisica-n două. Încă nu suntem în stare s-o rupem odată pentru totdeauna cu trecutul şi cu fantomele acelui trecut. Iar dacă nu vor fi nici „anticipate” ne vom chinui cu ăştia, încă trei ani de-acum încolo. Sigur, multora nu ne-am mai rămas decât să ne-ntrebăm: „Ce ne rămâne de făcut?” Să emigrăm, ar spune unii. Să-i ignorăm, ar adăuga alţii. Să ne facem şi noi că lucrăm, cum se fac şi ei că ne guvernează. Nuuuu!. Nimic din toate astea. Ar trebui să avem o atitudine cu-adevărat subsersivă dacă ar fi nevoie. Să-i taxăm de fiecare dată când gafează. Să-i umilim de tot atâtea ori, de câte ori ne umilesc şi ei pe noi. Apoi, ar trebui să nu ne mai lăsam mittuiţi de politicieni cu mica şpagă electorală, care cel mai adesea se rezumă la un litru de ulei, 1 kg de zahăr şi altul de făină sau de mălai, iar odată la patru ani să le dăm cu votul peste bot, şi nu ca până acum, să-i lăsăm să câştige câte câte trei-patru mandate în timpul cărora să acumeleze averi măsurabile doar în metri cubi de euro. Altfel spus, să dovedim că putem deveni cetăţeni demni ai unei Românii cu-adevarat europeană. Altminteri, vom continua să ne lamentăm încă 40 de ani cu sofisme ieftine în genul: „Avem polticienii şi/sau ţara pe care-o erităm!” Ştefan Dumitru Afrimescu